Încă din perioada blocului “ACUM” au ieșit la suprafață mai multe persoane pretins pro-europene, pentru care viața lor a fost și este de neconceput fără doza zilnică de cel mai reconfortant și aromatic balsam –  ”Ruskii Mir/Lumea Rusească”. După ce și-au văzut principalul obiectiv realizat cu ajutorul unor "freunde/tovarăși/prieteni" de pe axa Moscova/Berlin/Chișinău – ciuruirea totală a adevăratelor forțe unioniste și de dreapta – adulatorii seratelor elogioase cu denumirea sfidătoare "Primakovskie vstreci" de la ambasada Rusiei la Chișinău, precum și susținătorii țipători/țipătoare (contează enorm să respectăm și genul!) ai guvernării PAS-ist – PSRM-iste s-au cuibărit în funcțiile decisive de la Parlament și în toate structurile statului. 

Demagogia pro-europeană și fariseismul acestora se manifestă în toată amploarea mai ales în această perioadă complicată pe care o traversăm în prezent, când avem rarisima posibilitate istorică de a demonstra că suntem un stat funcțional, un stat credibil în fața propriilor cetățeni, dar și a partenerilor noștri externi.

Eșecurile lamentale ale actualei guvernări în domeniile economic, cel al justiției și luptei împotriva corupției s-au răsfrânt în egală măsură și asurpa situației generale din mass-media. Dacă în domeniile menționate mai sus potentații zilei în mod ostentativ fac referire la lipsa unor acțiuni concrete pe parcursul celor 30 ani de la Independență, precum și a repercusiunilor războiului barbar rusesc în Ucraina, atunci explicațiile hilare și lipsa unor acțiuni ferme și concrete împotriva propagandei rusești și ai mass-media antinaționale nu mai pot fi justificate sub nicio formă, mai ales după ce PAS-ul s-a contopit irevocabil și definitiv cu toate instituțiile statului.

Este penibil, chiar periculos, din partea actualei guvernări să considere că anume legea Magnițky este colacul ei de salvare ce ar trebui să închidă posturile propagandiste rusești de la noi – proprietarii acestora pot fi lesne schimbați chiar în fiecare zi! Nu o lege ce are altă destinație este soluția necesară, ci un Cod revizuit și actualizat al Audioviziualui, unul profund național, în care nu există nicio excepție sau justificare pentru ignorarea sfidătoare a acestuia, indiferent că e vorba de cei de la Chișinău, Comrat sau Tiraspol. Pentru aceasta ar mai fi nevoie de persoane cu elementară verticalitate politică în comisia de specialitate a Parlamentului, cu respect față de interesele și valorile noastre naționale.

Să ne spună cei de la Consiliul Audiovizualului și "expertele și experții pro-europeni" în mass media de la Parlament care este procentul de audiență al televiziunilor propagandistice rusești și care-i cota celor naționale? De ce nu este respectat de televiziunile/radiourile rusești cele peste 80% de difuzare obligatorie în limba română, de ce nu este sancționat sub nicio formă dezmățul total al televiziunilor propagandistice rusești în Găgăuzia? 

Iarăși vechea și banala poveste: în 30 de ani de la Independență nu s-a făcut nimic, iar noi trebuie să facem totul de la zero. Chiar să nu vă intereseze deloc experiența în domeniu a Țărilor Baltice și a Ucrainei, oare nu mai este de actualitate pentru noi Convenţia europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră sau așteptați să vină, din nou, Kozak la Chișinău să vă permită să o puneți în aplicare?