Demisia Guvernului Gavriliță e justă – asta ar fi trebuit să se întâmple de mult timp. A fost o guvernare pilaf, care și-a bătut joc de imensa încredere oferită pe tavă de basarabeni. PAS nu va mai primi niciodată un astfel de cadou. Guvernul Gavriliță nu a mișcat mai nimic în direcția reformelor esențiale, remarcându-se prin pafarism și populism alarmant. Cică luptă anti-corupție fără corupți condamnați, în timp ce toți penalii și teroriștii Rusiei zburdă în voie. Cică stat de drept fără reforme în Justiție. Cică guvernare pro-europeană fără reformele solicitate de UE. Și de-ar fi doar astea. Guvernul Gavriliță nu mai există, însă subvențiile pentru separatiștii ruși din așa-zisa Transnistria curg gârlă, fără vreo problemă, oricare.
Debarcarea Guvernului Gavriliță nu a fost forțată de Rusia (așa cum trâmbițează propaganda), ci a fost impusă de Maia Sandu și de konsilierul ei german, Hans Martin Sieg. Mișcarea ar fi trebuit făcută mai demult, dar Sandu nu a avut cohones. Nu, nu i-au crescut între timp, doar că acum chiar nu mai avea o altă soluție de tranșare a problemei. Prăbușirea PAS în toate sondajele de opinie (după doi ani de guvernare dezastruoasă și într-un moment ce prefațează numeroase mize electorale) reclamă și acțiuni de acest gen (chiar brutale) cu scopul recosmetizării și al diminuării pierderilor.
În trecut, în spatele ușilor închise, Sandu a solicitat remanieri punctuale, cu nume și prenume, însă Gavriliță una i-a spus în față, alta a făcut la guvern. De-a lungul ultimelor 4-5 luni, faptul că Maia Sandu nu a fost în stare să-și impună punctul de vedere a reprezentat un semn de slăbiciune care a dus la consolidarea unei grupări în jurul Nataliei Gavriliță, grupare ce a devenit din ce în ce mai refractară la indicațiile venite de la Președinție. În condițiile războiului rusesc de la granițe și ale războiului hibrid din interiorul granițelor, gonflat de numeroșii oameni pe care Rusia îi are între Prut și Nistru, un război între palate era ultimul lucru de care mai avea nevoie R.Moldova. Faptul că Maia Sandu a impus cu succes debarcarea întregii formule guvernamentale, în frunte cu Gavriliță, e o demonstrație de forță. Desigur, Gavriliță și-a primit plata pentru a ține ciocul mic – i s-a pregătit postul de guvernator al Băncii Naționale a R.Moldova. Va rămâne în peisajul puterii și va continua să fie îndopată cu bani publici.
Când îi mulțumește pentru ”sacrificiu”, ipocrizia Maiei Sandu e de-a dreptul caraghioasă. Ce ”sacrificiu”, măi băieți-și-fete? Nu doar că a eșuat ea, dar sub ea a eșuat întregul guvern, că de-aia l-ai debarcat in corpore, iar eșuările astea au prejudiciat enorm PAS și interesele R.Moldova. Și miza europeană au prejudiciat-o, să nu uităm asta, fiindcă numărul basarabenilor care vor integrarea în UE a scăzut de-a lungul guvernării PAS. Ce ”sacrificiu” și pentru care clientelă de partid?, bă aștia, când voi abia așteptați să o premiați pe Gavriliță, pentru incompetență, cu o nouă funcție esențială în stat? ”Sacrificiul” ăsta nu înseamnă numai pitirea gunoiului sub preș, ci și eșecul asumării deschise a oricărei responsabilități. Nimeni nu greșește, nimeni nu plătește pentru nimic. Cu toții se ”sacrifică” în numele Binelui.
Mai țineți minte cum și-a justificat Maia Sandu nepotismul de a-și angaja verișoara la Guvern? A insistat public că verișoara s-a ”sacrificat” pentru a ajuta Guvernul PAS. Știți câte tinere și câți tineri basarabeni s-ar fi ”sacrificat” pentru o astfel de funcție călduță și lipsită de griji? Zeci de mii, numai că lor nu li s-a permis luxul de a se ”sacrifica” pe bani publici pentru a ajuta un guvern care iată în ce hal fără de hal a sfârșit.
Ce va urma? Cel mai probabil, un nou experiment de tipul Gavriliță, doar că fără Gavriliță, în timp ce alți incompetenți (gen Nicu Popescu, absolvent al MGIMO-ului de la Moscova) își vor menține jilțurile în care vegetează cu efectele văzute până acum. O formulă guvernamentală care nu va realiza reformele solicitate de UE, dar care, cel puțin pentru o perioadă, se va remarca printr-o supunere oarbă față de Președinție. Ce reforme vreți? Acușica vin alegerile.
De altfel, ce se întâmplă acum cu Maia Sandu și cu PAS s-a întâmplat cu toate așa-zisele guvernări pro-europene de la Chișinău – au nenorocit unionismul, luându-i voturile prin obsesiile bipolarizării și au eșuat în cel mai puturos&penibil mod, pentru ca mai apoi să dispară într-o zonă irelevantă din care nu au mai revenit vreodată. Așa se va întâmpla și cu ăștia de acum. Tic-tac! Tic-tac! Nu mai e mult și vine nota de plată. Și-apoi apar alți pitpalaci ”pro-europeni”, alte păpuși separatiste. Nu înțeleg de ce închidem ochii la recurențele astea.
