Muzeul de Istorie din satul găgăuz Avdarma a lansat studiul ”Can acısı” (”Durerea sufletului”), care tratează despre victimele Marii Foamete pe care au organizat-o rușii în Basarabia, în 1946-1947. 

Volumul – care tratează despre victimele găgăuze – va ajunge, în primăvară, în toate bibliotecile din așa-zisa Găgăuzia. Cartea cuprinde interviuri ale elevilor din liceele și colegiile din așa-zisa Găgăuzia, precum și ale studenților de la Universitatea din Comrat, însumând 128 de martori oculari ai acelor evenimente. Unii dintre participanții la proiect consideră că această carte este puținul pe care îl pot face pentru cei care au supraviețuit foametei organizate în mod artificial de comuniști. 

Istoricii susțin că foametea din 1946-1947 a luat viețile a 30-50% din populația așa-zisei Găgăuzii, reprezentând cea mai mare catastrofă din istoria așa-zisei Găgăuzii și a sudului Basarabiei. Potrivit statisticilor oficiale, în 1946-1947, în Basarabia au murit 150.000-200.000 de mii de oameni, iar peste 200.000 au fost înregistrați ca suferind de distrofie. 

Anul 1946 în așa-zisa Găgăuzie – ce spun martorii oculari 

“Cum a fost anul 46... Vreau să vă spun că, deși eram mic, îmi amintesc. Nu a plouat. Furtuni. Au rămas în memoria mea furtuni de praf. Vântul ridica un nor de praf și bloca soarele. Nu a fost recoltă în acel an. Grâul a murit. Și dacă murea, atunci oamenii nu aveau ce mânca, nu aveau cu ce hrăni animalele. La acea vreme, livrările către de stat erau de neînțeles. Acestea ucideau oameni. Erau atât de multe de dat! Carne, ouă, cereale. Atât de multe se cerea de la oameni!”

”Oamenii, din disperare, au decis să trișeze. Au ascuns grânele pe unde au putut. Unii l-au pus în pod, alții l-au îngropat. Unchiul meu, Stepan Zakharovici, a decis să ascundă un sac de grâu sub "akhyr". A chemat un vecin și împreună au îngropat sacul pentru situații de urgență. Același vecin s-a dus a doua zi și l-a turnat pe unchiul meu. Pentru acest lucru, Stepan Zakharovici a fost încarcerat timp de 15 ani ca dușman al puterii sovietice: A stricat grânele în pământ și nu le-a predat autorităților, așa ziceau. Vă puteți imagina? Nu există nici măcar un indiciu. Cine poate spune dacă a putrezit sau a ascuns-o pentru copiii săi? Erau sentințe oribile pe atunci. Chiar și pentru 100 de grame de grâu păstrat puteau primi câte 18-20 ani de pușcărie”.

“Tata a dat grâul. Îi era frică pentru noi. Apropo, eu provin dintr-o familie numeroasă, aveam opt frați și surori. Vă puteți imagina cum rămâneam dacă tata ar fi fost luat? Ar fi fost sfârșitul. Moarte și nimic mai mult. Trebuie să fi fost cel mai rău pentru copii. Părinții sunt mai rezistenți, dar copiii nu sunt. La gară erau hambare imense, grămezi de porumb care erau îngrădite cu sârmă ghimpată. Copiii din Gaidar, Beshgioz, Joltai și Kiriyet-Lunga mergeau pe jos aici iarna, în frigul năprasnic, ca să nu moară de foame. Își băgau mânuțele subțiri pe sub sârma ghimpată, luau porumbul uscat și îl înghițeau. Vă puteți imagina cât de înfometați erau? Mulți copii au murit acolo, lângă sârma ghimpată”.

(Fragmentele de mai sus sunt preluate din ”Can acısı” – ”Durerea sufletului”. Lucrarea a fost scrisă de Anastasia Ormanji și Ceadîr-Lunga. Citatele de mai sus sunt preluate din mărturia lui Lyubov Kyvyrzhyk, originar din Ceadir-Lunga)

Durerea sufletului 

În octombrie 2017, Muzeul de Istorie din satul Avdarma a anunțat concursul "Can acısı" ("Durerea sufletului"), dedicat comemorării a 70 de ani de la foametea din 1946-1947. Acesta a fost inițiat de Ilya Kazmaly, un istoric al satului. Participanților li s-a cerut să intervieveze locuitori din Găgăuzia care au supraviețuit Marii Foamete, să scrie o lucrare de cercetare în limba găgăuză și să o trimită la Muzeul Avdarma în termen de o lună. Ulterior, lucrările urmau să fie evaluate de către Comitetul de organizare și publicate în colecția "Can acısı", iar cei 25 de autori ai celor mai bune cercetări urmau să primească un premiu – câte 3000 de lei fiecare.

Însă la concurs au putut participa doar elevii liceelor și colegiilor din așa-zisa Găgăuzia, precum și studenții anului I la jurnalism din cadrul Universității de Stat din Comrat (KGU). Potrivit organizatorilor, decizia a fost luată pentru a-i informa pe tineri despre evenimentele tragice ale foametei din 1946-1947 și pentru a-i încuraja să devină mai interesați de istoria poporului și a regiunii lor. 

A fost un succes? Organizatorii consideră că da

La concurs au participat peste 50 de persoane, rezultatul fiind 47 de lucrări de cercetare. Aceștia au intervievat 128 de locuitori (care au peste 80 de ani) din diferite așezări. Întrucât organizatorii nu au putut alege cea mai bună dintre lucrări, au acordat premii tuturor celor 47 de studii. "Am petrecut două săptămâni citind lucrările și trebuie să spun că alegerea celor mai bune a fost o decizie prea dificilă pentru membrii comitetului de organizare. Durerea și amărăciunea destinelor oamenilor, suferința și tragediile care au curmat viețile a mii de oameni ne-au împiedicat să distingem lucrările cuiva. Soluția la această problemă este de a încuraja autorii tuturor celor 47 de lucrări cu un premiu de 3.000 de lei", a declarat filantropul Ignat Kazmali, finanțatorul concursului.

Festivitatea de premiere a avut loc pe 9 decembrie 2017, la Liceul Dimitri Chelengir din satul Avdarama, cu participarea tuturor autorilor și a celor intervievați. La eveniment a luat parte și ambasadorul de la acea vreme al Turciei în R.Moldova, Hulusi Kılıç.

"Aceasta este o poveste care nu poate și nu trebuie uitată. Dacă vreți să știți ce înseamnă sănătatea, intrați într-un spital și vorbiți cu oamenii bolnavi. Dacă vreți să știți ce înseamnă viața, mergeți într-un cimitir. Avem datoria să prețuim viața și să ne prețuim istoria", a declarat Hulusi Kılıç. 

Evenimentul a fost momentul ce a inițiat stabilirea zilei de 19 octombrie ca zi de comemorare a victimelor găgăuze ale Marii Foamete.

După 5 ani. Momentul publicării 

Așa cum au promis, organizatorii au publicat sub formă de volum toate lucrările de cercetare ale participanților la concursul "Can acısı". Aceasta a fost lansată la sfârșitul anului trecut, la Muzeul de Istorie Avdarma. Autoare și coordonatoare a proiectului a fost Elena Karamit, directoarea Muzeului Avdarma și fostă deputată în Adunarea Populară a așa-zisei Găgăuzii. Publicarea cărții a fost finanțată de filantropul Ilya Kazmaly. Elena Karamit a declarat, pentru nokta.md, că muzeul din satul Avdarma a publicat 1000 de exemplare de carte cu sprijinul financiar al lui Ilya Kazmaly și intenționează să le livreze în această primăvară în toate bibliotecile din așa-zisa Găgăuzia. 

Citiți mai multe detalii AICI