Părintele Radu Preda explică, pe Facebook, care este adevăratul plan al vechiului colonel KGB-ist Vladimir Cantarean pe care Kremlinul l-a travestit, de amar de ani, în poziția de așa-zis mitropolit al Rusiei în Basarabia noastră.
În realitate, fluturând marota unei ”uniri” cu BOR, gașca rusească a lui Vladimir arată că și-a însușit lecția ucraineană în cazul popii FSB-ist Longhin Jar (omologul lui Cantarean din Ucraina) și că lucrează din plin pentru a anticipa un dezastru similar.
Vladimir sugerează că popii săi rusofili ar fi ”de acord” să intre grămadă în BOR, punând o serie de condiții demente și aiuristice, care NU vor fi acceptate niciodată la București, în același timp încercând să obțină o așa-zisă autocefalie de la Moscova, așa cum, finalmente, Belgradul a oferit-o macedonenilor, după decenii de șicane.
Jocul vechiului KGB-ist Vladimir Cantarean reprezintă o campanie anti-Mitropolia Basarabiei și anti-BOR. Adică o campanie împotriva românilor și a României.
(Central, îl puteți vedea pe preafericitu’ Vladimir, aka colonelul KGB Nicolae Cantarean. Convocat la Ambasada Rusiei, se gătise în uniformă de polkovnic)
Vă prezentăm explicațiile părintelui Radu Preda:
”Vladimir și ceata lui fac totul posibilul să intimideze, să manipuleze, să confuzioneze și în final să plictisească lumea în legătură cu necesitatea existenței unei singure ierarhii ortodoxe locale, adică a BOR din al cărui teritoriu canonic recunoscut face parte Moldova de dincolo de Prut.
Au învățat lecția ucrainiană și vor să anticipe dezastrul. Cum? Ori să intre în grup în BOR, ceea ce nu va accepta nimeni la București, ori să le dea cât de repede Moscova autocefalia, precum Belgradul macedonenilor, după decenii de șicane, arătând că în acest proces rolul Patriarhiei Ecumenice este nul. Da, așa arată planul sau cel puțin așa îl întrezăresc eu. Nici mai mult și nici mai puțin.
Efectul imediat: având oricum dreptul de folosință asupra majorității lăcașelor de cult, aflate în proprietatea statului moldovenesc, să arate cu degetul către Mitropolia Basarabiei, canonică și în comuniune cu BOR, ca spre o ‹agentură străină›.
Mă repet: oricât pare de greu de crezut, la Chișinău nu rusismul dezbină, ci românismul. Plus: decontăm o politică eclesială proprie foarte inabilă, elegant spus, dusă timp de decenii.
Doxa!”
