În 2024, se împlinesc 20 de ani de la pronunțarea deciziei CEDO care a dat câștig de cauză grupului Ilașcu, o decizie care a recunoscut Federația Rusă responsabilă de ilegalitățile comise de regimul de la Tiraspol și de războiul din 1992. Fostul președinte al Curții Constituționale din R.Moldova, avocatul Alexandru Tănase, care a reprezentant grupul Ilașcu la CEDO, a spus într-un interviu pentru Radio Chișinău, emisiunea „Dosar transnistrean” că a fost prima decizie care a constatat că nu a fost un simplu conflict, ci o agresiune militară a Federației Ruse împotriva R. Moldova.

Dosarul împotriva celor patru membri ai grupului, Ilie Ilașcu, Alexandru Leșco, Andrei Ivanțoc și Tudor Petrov Popa, condamnați și deținuți ilegal de regimul de la Tiraspol, a fost un dosar eminamente politic, a subliniat Alexandru Tănase. Am reușit să scoatem clar în evidență câteva chestii esențiale: că Federația Rusă, prin intermediul militarilor săi, a participat nemijlocit la această rebeliune anticonstituțională care s-a întâmplat la Tiraspol, că au participat nu doar trupele de cazaci neafiliate guvernului, dar inclusiv trupele regulate ale Federației Ruse, ale contingentului militar din Transnistria. Esența acestui dosar ține și de o anumită claritate, care s-a văzut și în alte zeci de hotărâri CEDO privind responsabilitatea în ceea ce privește încălcarea drepturilor omului în regiunea transnistreană, a spus Alexandru Tănase.

„Pe lângă drama acestor persoane exista dimensiunea de drept internațional a acestei decizii care are cu totul alte valențe. Este prima decizie care constată că nu am asistat la un conflict, dar la o agresiune militară a Federației Ruse împotriva R. Moldova. Astfel, când vorbim despre „conflictul transnistrean”, am avut și demnitari care au vorbit despre un „război civil”, acestea sunt falsuri.

Curtea europeană a stabilit clar că R. Moldova, ca stat tânăr, a fost supusă agresiunii militare de către Federația Rusă. Un alt element important ține de jurisdicția asupra acestui teritoriu, unde Curtea a stabilit că, de fapt, datorită ajutorului economic, militar, politic etc., statul care exercită jurisdicția asupra acestui teritoriu este Federația Rusă. Și al treilea element, din moment ce Federația Rusă este statul care efectiv controlează acest teritoriu și are jurisdicția prin intermediul militarilor săi, este responsabilă pentru violarea drepturilor omului care se produc în teritoriul ocupat. Aceste trei elemente sunt esențiale.

Din păcate diplomația moldovenească niciodată nu le-a folosit, deoarece moldovenii au avut mereu o diplomație ezitantă, au încercat cumva să manifeste un soi de complezență cu agresorul în speranța că rușii își vor schimba atitudinea, că vom avea cumva o altă relație. Or, agresiunea militară împotriva Ucrainei a demonstrat că este absolut imposibil. 

Și, din aceste considerente, rar vom vedea ca Ministerul de Externe sau diplomații să invoce autoritate de putere judecată a hotărârii CEDO în cazul Ilașcu și alții contra Moldovei pentru a forța Federația Rusă, politic cel puțin,să-și retragă trupele de ocupație din acest teritoriu”, a subliniat Alexandru Tănase 

Rezolvarea dosarului transnistrean și în general viitorul R. Moldova depind de războiul din Ucraina, mai spune Tănase (care este și fost ministru al Justiției, 2009-2011, fost judecător și președinte al Curții Constituționale (2011-2017).

„Dacă Ucraina câștigă războiul, regimul transnistrean nu va mai exista. Transnistria va fi integrată în cadrul R. Moldova în mod firesc și nu va admite nimeni păstrarea unui teritoriul ocupat la frontiera de vest a Ucrainei. Dacă Ucraina va pierde războiul, nu mai are nicio importanță ce se întâmplă cu Transnistria, din cauză că rușii vor intra în Chișinău în câteva zile. De asta, acum depinde cum se vor derula relațiile dintre Chișinău și Tiraspol, nu atât prin prisma intereselor rusești, ci dacă vom reuși să discutăm cu cei de la Tiraspol ca ei să ia decizii prin prisma propriilor interese, de afaceri, umanitare, politice, și atunci va fi o șansă. Dacă am reuși să-i decuplăm de ruși, foarte rapid am găsi o soluție cu cei de la Tiraspol. Este absolut evident că nu poți face o țară din două cătune. Evident că fără gazul rusesc și fără banii rușilor ei nu pot exista. Oamenii continuă să plece. Multe depind de războiul din Ucraina. Eu cred că în general viitorul R. Moldova depinde de războiul din Ucraina”.

În acest context, Alexandru Tănase, atenționează că neutralitatea este un fals, impus de Federația Rusă pentru a slăbi R. Moldova.

În mandatul lui Alexandru Tănase de președinte al Curții Constituționale, CC a dat o interpretare a articolului privind neutralitatea, prin decizia din 2.05.2017, în care a constatat că în cazul unor amenințări în adresa valorilor fundamentale constituționale, precum independența națională, integritatea teritorială sau securitatea statului, autoritățile Republicii Moldova sunt obligate să ia toate măsurile necesare, inclusiv de ordin militar, care i-ar permite să se apere eficient împotriva acestor amenințări.

Astfel, decizia Curții Constituționale îi permite R. Moldova să acceseze ajutor militar în caz de agresiune:

„Neutralitatea este un fals. Nu poți fi neutru când arde casa vecinului tău, nu poți să nu-l ajuți cu o căldare de apă. Nu putem fi neutri cu Ucraina în acest război, din cauză că rușii omoară oameni, copii, femei. Nu putem fi neutri cânt teritoriul nostru a fost tranzitat de milioane de oameni care au fugit din calea războiului. Nu poți fi neutru când cineva a venit să-l omoare pe vecinul tău. Trebuie să iei o parte. Moldova decis să-și sprijine vecinul și este o decizie corectă nu doar din perspectiva zilei de astăzi față de Ucraina. Moldova a ales să fie de partea corectă a istoriei. Asta nu se va uita niciodată.

Neutralitatea a fost o presiune a Federației ruse pe care a acceptat-o guvernarea „agrariană” de la acea vreme, care a adoptat Constituția (1994). Neutralitatea însemnând crearea unor obstacole de ordin juridic pentru R. Moldova de a se înarma și de a face parte din anumite structuri politico-militare. Asta s-a făcut nu cu scopul de a consolida R. Moldova, dar cu scopul de a o face cât mai vulnerabilă, o victimă ușoară în cazul în care Rusia ar dori să-și recupereze teritoriile pierdute în 1991. Toate guvernările au educat o idee falsă societății precum că neutralitatea poate să ne salveze. Nu poate să ne salveze. Este absolut evident lucrul acesta. Când CC a fost sesizată să se pronunțe, soluția a deranjat Federația Rusă, dar în schimb este în folosul R. Moldova.

Decizia Curții spune că în primul rând Constituția nu este un pact sinucigaș. Nu poți trata Constituția ca un document care permite sinuciderea statului. Am constatat că neutralitatea nu este o valoare constituțională, este doar un instrument care permite salvarea valorilor constituționale – democrația, independența, suveranitatea. Și cea mai importantă constatare din punctul meu de vedere este că atunci când guvernarea se confruntă cu anumite pericole militare, pericole pe plan extern care amenință independența și suveranitatea statului, aceste două valori, guvernul nu doar că are dreptul, dar este obligat să încheie orice alianță pentru a proteja independența și suveranitatea statului”, a explicat Alexandru Tănase.

Totodată, Alexandru Tănase a amintit că decizia respectivă a Curții Constituționale a constatat că teritoriul transnistrean este un teritoriu ocupat de Federația Rusă. Sursa: Radio Chișinău