Republica Festival

În ultimii ani, Republica Moldova a intrat într-o logică a evenimentelor permanente. Aproape fiecare weekend aduce un nou festival, concert în PMAN sau zi dedicată unui produs gastronomic. Fenomenul în sine nu e negativ, dar raportul cost-beneficiu pentru stat ridică semne serioase de întrebare.

Avem un deficit bugetar de peste 20%, investiții publice în stagnare, o criză economică prelungită și o colectare a veniturilor sub așteptări. În acest context, cheltuirea a circa 10 milioane de lei pentru un concert de Ziua Independenței care nu comunică nimic despre semnificația zilei – desprinderea de URSS și parcursul european ca parte a spațiului românesc – devine o problemă de prioritizare.

La fel, multiplicarea festivalurilor tematice – al plăcintelor, al zeamei, zile ale diasporei cu logistică costisitoare și efect simbolic redus, noi formate de festivaluri în Chișinău pe lângă Hramul deja existent – arată o tendință de a substitui politicile culturale cu evenimente de consum rapid. Efectul lor este punctual: veselie de o seară. Efectul structural lipsește.

Problema nu este existența sărbătorilor, ci absența unui filtru de interes național.

Dacă statul alocă resurse importante pentru cultură, inclusiv prin programe de zeci de miliarde precum „Acces la cultură”, atunci fiecare eveniment finanțat din bani publici ar trebui să răspundă la trei întrebări simple:

1. Ce consolidează? Orice festival finanțat de Guvern sau Primărie ar trebui să aibă o componentă identitară explicită. Port popular, ia românească, muzică și literatură care explică de unde venim, limbă română, tradiții comune cu spațiul românesc. Nu ca lozincă, ci ca conținut curatorial.

2. Ce direcție strategică servește? Într-o țară cu o criză identitară de 35 de ani, cultura este instrumentul principal de coeziune și de ancorare pro-occidentală. Un festival care își asumă deschis identitatea românească a majorității cetățenilor creează mai multă unitate decât zece concerte neutre, fără mesaj.

3. Ce rămâne după el? Un eveniment bun lasă în urmă educație, repertoriu, meșteșuguri redescoperite, tineri artiști promovați, nu doar o scenă demontată a doua zi.

Nu avem nevoie de mai puține sărbători, avem nevoie de sărbători cu rost. Nu de circ plătit din deficit, ci de investiție culturală care explică unui copil din diaspora venit acasă sau unui tânăr din Chișinău că aparține unei culturi românești, europene, cu continuitate.

Altfel, vom continua să cheltuim bani publici pentru a ne distra în timp ce ne afundăm, iar nota de plată va veni inevitabil.