În acest articol atragem atenția asupra faptului că în laboratoarele cominterniste, unde a fost născocită așa-numita "limbă și etnie moldovenească", precum și așa-zisa istorie, falsificată, a Principatului Moldovei, încă se mai fabrică monografii pseudoștiințifice. "Moldova și Rusia: suveranitate și căi comune de dezvoltare" este ultima scorneală publicistică antiromânească a Kremlinului, fiind vorba, în realitate, despre o pseudo-monografie ce glorifică ocupațiile și crimele rusești în Basarabia noastră.
La mai bine de 80 ani de la anexarea ilegală a Basarabiei românești de către Imperiul Sovietic, rapt teritorial care a fost însoțit de deportări masive, înfometări, execuții sumare și masacre asupra românilor-basarabeni, călăii ruso-sovietici aducându-ne la acea vreme, în spațiul dintre Prut și Nistru, inclusiv o nouă așa-zisă "istorie a Moldovei", o nouă "limbă", așa-numita "moldovenească" – iată că Moscova recidivează și ne arată nouă, românilor, în special celor din stânga Prutului, că laboratoarele cominterniste de inventare și scriere "pe genunchi" a unor pseudo-studii nu au dispărut, ci continuă să-și deservească stăpânii, de această dată pe cei doi tirani, Putin și Medvedev, precum și pe acoliții acestora.
Monografia "Moldova și Rusia: suveranitate și căi comune de dezvoltare" (Молдавия и Россия: суверенитет и общие пути развития) e o insultă adusă României. Plasând în mod fals actuala Republică Moldova, peticul de pământ dintre Prut și Nistru, și NU România în ansamblul ei, drept statul moștenitor al Principatului românesc medieval Țara Moldovei,
Farit Muhametșin și Vyaceslav Stepanov, cei doi autori ai pretinsei monografii "științifice", scrisă exclusiv în limba rusă, pretind existența unor conexiuni "adânci", de-a lungul istoriei, între Principatul românesc de la răsărit și Moscovia, încercând să facă un bizar pod peste timp până în zilele noastre (de menționat e că autorii numesc Moscovia drept Rusia, confiscându-i Ucrainei, fără niciun drept istoric, denumirea sa medievală, Rusia Kieveană. Moscovia și așa-zisa Rusia modernă/contemporană NU are nicio legătură, în realitate, cu principatul ucrainean medieval Rusia Kieveană).
Ajungând în contemporaneitate, autorii studiului își dau arama pe față, prin sublinierea rolului Rusiei în sprijinirea populației vorbitoare de limbă rusă care trăiește în regiune. Astfel, cei doi confirmă ceea ce era clar din capul locului: avem de-a face cu o "istorie" kremlinologică menită să justifice acțiunile Rusiei din trecut, prezent, și, din păcate, viitor. În acest context, este examinată dinamica mișcării etno-culturale rusești și ridicată "problema statutului limbii ruse" pe cele două maluri ale Nistrului. În realitate, subiectul nu a fost considerat niciodată la Chișinău drept o "problemă", ci doar de către imperialiștii de la Moscova, care, inventând așa-numite abuzuri la care ar fi supuși vorbitorii de limbă rusă, își justifică viitoarele acțiuni expansioniste și criminale.
În acest studiu mai este reiterat rolul Federației Ruse în "rezolvarea" a ceea ce numesc autorii a fi "confruntarea dintre Chișinău și Tiraspol". E repus pe tapet, prin această cale, mitul "războiului civil" - în acest mod cataloghează Moscova agresiunea pe care o desfășoară împotriva R. Moldova și a integrității sale teritoriale prin susținerea separatiștilor din așa-zisa Transnistria.
Trecem în revistă și o serie de detalii despre cei doi autori.
Farit Muhametșin a fost ambasador al Federației Ruse în R. Moldova între 2012-2018. Vyacheslav Stepanov este "expert"-șef al Centrului de Resurse al Universității Sociale de Stat din Rusia (RSSU).
Muhametșin înșiruie în spațiul public varii povești despre crearea unor "bariere artificiale" între ruși, românii-moldoveni și transnistreni. Individul insistă că politicienii de la Chișinău ar încerca să-i "manipuleze" pe toți cetățenii R. Moldova din stânga și dreapta Nistrului pentru a opta pentru o apropiere de UE și România, ca și cum aceștia nu ar putea discerne, de unii singuri, care e direcția clară de dezvoltare. Conform acestuia, care se auto-intitulează diplomat, în R. Moldova asistăm la niște principii democratice atât de galopante, încât "canalele informaționale românești" sunt importate masiv, iar cele rusești eliminate. De fapt, canalele locale, basarabene, moldovenești dacă vreți, sunt tot românești, iar cele din dreapta Prutului NU numai că nu sunt numeroase în stânga Prutului, ci chiar insuficiente.
Alte minciuni împroșcate de autori sunt cele referitoare la așa-zisa rusofobie, care, în realitate, este provocată chiar de Rusia prin acțiunile pe care le comite pe plan internațional, inclusiv în Ucraina, dar și cele despre soarta vitregă cu care se confruntă așa-zisul "popor transnistrean". Aceasta este una dintre cele mai colosale minciuni, dat fiind faptul că R. Moldova a ținut să se ferească mai mereu, fiind poate și o formă de lașitate, de adoptarea unei atitudini mai ferme în raport cu raioanele separatiste din stânga Nistrului.
Celălalt autor, Stepanov, a declarat că școlile de istorie românească și de așa-zisă istorie "moldovenească" au concurat pentru multă vreme. Da, au "concurat" cât timp a existat Imperiul Sovietic în spațiul dintre Prut și Nistru și nu aveam acces la istoria adevărată și la arhive. Propagandistul o mai face și pe etnologul, debitând că "etnosul moldovenesc" ar fi separat de cel românesc.
În opinia sa, susținătorii "românizării populației" au avut mult succes în ultimele decenii. În același timp, "ei doresc să românizeze o masă considerabilă a populației de cultură rusă a țării, pentru că nu numai locuitorii ruși ai republicii s-au format pe baza culturii ruse, ci aici trebuie menționați și ucrainenii, evreii, descendenții coloniștilor transdanubieni bulgari și găgăuzi. Iar printre moldovenii înșiși există foarte mulți bilingvi care folosesc vorbirea rusă și apreciază cultura rusă", s-a isterizat Stepanov.
Semidoctul este sigur că în R. Moldova există "istorici" și "politologi" care se situează pe poziții "pro-moldave". Cu toate acestea, este nevoit să recunoască că așa-zisul "moldovenism" (stalinist) s-a dovedit a fi fragmentat. Individul se plânge că acest curent moldovenist este slab reprezentat la Chișinău și se bazează în principal pe pseudo - "intelighenția" din așa-zisele "Transnistria" și "Găgăuzia". Potrivit autorului cărții, una dintre sarcinile "moldovenismului" este de a justifica dreptul "poporului moldovenesc" de a-și păstra "etnia" și "statalitatea unică".
Un alt profesoraș de la Universitatea de Stat Rusă de Științe Umaniste, care a și recenzat cartea menționată mai sus, l-am numit pe Alexander Prygarin, a remarcat următoarele: "Începând de anul trecut, Moldova - cultura moldovenească, 'limba moldovenească', 'poporul moldovenesc' - a fost practic nereprezentată în spațiul public atât al Moldovei, cât și al Ucrainei vecine".
"Aceasta înseamnă că aproximativ 1,5 milioane de cetățeni ai Republicii Moldova și aproximativ 328 000 de cetățeni ai Ucrainei vecine sunt pur și simplu lipsiți de identitatea lor în prezent", a mai zis Prygarin, plângându-se inclusiv cu privire la decizia corectă a nerecunoașterii așa-zisei "limbi moldovenești".
Potrivit acestuia, "uriașa civilizație ortodoxă moldovenească chirilică dispare chiar sub ochii noștri".
"Ce se va întâmpla cu iubita mea Moldovanka acum? Cum se va numi ea de-acum - Românka?", se lamentează Prygarin.
Un alt "mare învățat de renume mondial", cică "docent" la pseudo-instituția de învățământ "Universitatea de Stat Transnistreană T.G. Șevcenko" din Tiraspol, ne referim la Peter Șornikov, exprimă certitudinea că de la sfârșitul secolului al XIX-lea există un "proiect politic" menit să înlocuiască "identitatea" moldovenilor cu cea românească, "pervertindu-le" memoria istorică. În prezent, potrivit acestuia, în R. Moldova nu se mai studiază istoria Moldovei, ci doar istoria României și, totodată, se realizează o construcție lingvistică pentru a îndepărta "limba moldovenească" de limba rusă și, per ansamblu, de lumea slavă, fiind trecută astfel printr-un proces de "românizare".
Șornikov se mai lamentează că, încă în anii '90 ai secolului XX, în republică au fost închise instituțiile științifice care se ocupau de istoria Moldovei și s-a desfășurat o epurare în institutul academic de istorie, jumătate din "personalul științific" (adică rebuturile sovietopate care numai cercetare științifică și istorică nu făceau) fiind concediat pe motive "pur politice".
Cu toate acestea, angajații concediați nu au dispărut din mediul academic și științific, ci și-au continuat "munca", dezvoltând "istoria Moldovei" din punctul de vedere al "suveranității istorice".
În aceeași notă toxică și falsă, Ramazan Abdulatipov, director al Centrului pentru susținerea științifică și metodologică a politicii culturale de stat și a politicii de consolidare a valorilor spirituale și morale tradiționale rusești, politician și persoană publică, crede că "avantajul incontestabil" al cărții este că autorii povestesc nu doar despre moldoveni, nu doar despre ruși, ci și, de exemplu, despre evrei și țigani care au trăit mult timp pe acest teritoriu. Potrivit fostului șef al Daghestanului, toate popoarele din fosta URSS fac parte din așa-zisa ”civilizația ruso-ortodoxă".
”Aceasta este originea lor ancestrală, și nu te poți abate de la ea", a zis Abdulatipov într-o notă amenințătoare.
