În perioada sovietică, Rusia – pentru a controla mai bine situația socio-politică internă din statele ocupate și transformate în colonii – a aplicat cunoscutul principiu Divide Et Impera. 

În cazul discutat, principiul Divide Et Impera a comportat un caracter etnic, scopul real fiind umilirea și batjocorirea popoarelor ocupate, a băștinașilor pe care Rusia îi dorea transformați în așa-ziși “ruși”. Tactica rusească viza, pe de-o parte, să acuze, certe și să dezbine popoarele non-ruse între ele, iar pe de alta, să le facă să se rușineze de propria identitate. După aceasta nu mai era un drum lung până a le face să se identifice, dacă nu total, cel puțin parțial, cu așa-zisa “identitate comună de limbă, cultură rusă”.

Moldovenii din Basarabia noastră, care vorbeau fluent limba rusă și care mergeau, spre exemplu, la Moscova sau Sankt-Petersburg, fie în scop de serviciu, studii sau din considerente turistice, tindeau, în marea majoritate a cazurilor, să nu-și dezvăluie identitatea românească în discuțiile cu interlocutorii lor, în special cu rușii. 

Și acest complex de inferioritate și de rușinare de propria identitate venea inclusiv din cauza poreclelor pe care Rusia sovietică le-a lipit românilor-basarabeni. Acestea s-au transformat într-o adevărată stereotipie, ele circulând foarte repede pe tot cuprinsul URSS și nu exagerăm când spunem că mai toți oamenii din URSS aveau cunoștință de toate bârfele și mahalagismele lansate de Kremlin indirect despre toți și despre toate. 

Din ceea ce știm, și cu siguranță nu e totul, în perioada ocupației sovietice, rușii nu-i mai scoteau pe românii basarabeni din “Mamalâjniki”, “Stroitely”, “Muly”, “Țaranin”, “Muligan”. În perioada post-sovietică, rușii continuă să-și bată joc de românii basarabeni prezentându-i pe mai departe drept “Mamalâjniki” (mămăligari), sau mai recent, drept “Stroitely” (constructori, zidari, însă cu sens peiorativ), ultima etichetă venind probabil ca ”recunoștință” pentru faptul că harnicii moldoveni le-au construit putorilor de ruși șosele, clădiri relevante, case și altele asemenea prin Moscova. 

Spre exemplu, termenul “Muly” (mulă) a fost folosit de către ruși pentru a-i identifica pe românii-basarabeni care vorbeau rău limba rusă sau o vorbeau nefluent, cu accent românesc. Termenul “Țaranin” (țăran) era o altă etichetă uzitată și vulgarizată de ruși în raport cu românii-basarabeni. Eticheta era aruncată de către rușii minoritari de la orașe, în special din Chișinău, peste basarabenii care veneau de la țară să se mute cu traiul în Chișinăul nostru și în alte orașe românești din Basarabia, amintindu-li-se intenționat și cu obrăznicie de “starea lor socială” . Se știe că românii autohtoni (deși majoritari) erau, în principal, populație rurală (rușii ne-au ținut intenționat în starea de analfabetism și au încurajat ruralizarea), ei venind masiv către centrele urbane abia la sfârșitul anilor 1970-începutul anilor 1980 (detalii AICI).

Rușii sovietici aveau o etichetă jignitoare pentru românii de pe ambele maluri ale Prutului - “Mamalâjniki” (mămăligari), termen asociat în multe cazuri cu slăbiciunea, frica, ezitarea (detalii AICI). 

Există discuții despre originea transnistreană sau “odesită” a etichetei “Mamalâjniki” privindu-i pe basarabeni și români în ansamblu (detalii AICI).