În primul rând, luați-vă gândul de la o viitoare guvernare PAS sau de la orice altă guvernare pro-europeană. Așa ceva nu va mai exista. E indicat să înțelegem realitățile și implicațiile. Din 5 partide care conduc clasamentul, 4 sunt pro-Rusia. Cred că nu mai trebuie să explic cine-s Dodon, Șor, Voronin sau Ceban. Inevitabil, va urma o guvernare a Rusiei, nu una ”pro-europeană”. Aceeași Rusie va deține o largă majoritate parlamentară și toate instituțiile de forță. În ultimii 30 de ani am văzut destule la Chișinău, doar naivii congenitali s-ar mai putea declara uimiți de cele ce vor urma. Împreună cu stupizii fără de speranță. Și da, trendul PAS rămâne funebru.
Toate semnele indică evoluții negative. De pildă, măsurat pentru președinție (deci nu pentru Primăria Chișinăului), Ivan Ceban e cotat la 8%. Nu vă îmbătați cu apă rece, rusofilul consiliat de FSB va câștiga la pas, din nou, Chișinăul. Dacă va obține un scor foarte bun în raport cu cele obținute de candidații PAS, este posibil ca Rusia să apese pedala și să-l arunce în lupta prezidențialelor. Toate acestea vor fi decise în toamnă, după proba alegerilor locale, care va da semnalul în politica dintre Prut și Nistru. Cele mai importante primării sunt Chișinăul, Orheiul și Bălțile – ei bine, toate 3 vor rămâne la cheremul rusofililor. Repet: dacă va exista un context favorabil, Kremlinul va muta cu Ceban la prezidențiale. El e cel mai important pion politic al Rusiei.
Există o ”școală de gândire” care crede că Ivan Ceban ar putea fi ”instituționalizat” ca primar al Chișinăului, fără ca asta să însemne un dezastru pentru PAS. Cei la care mă refer consideră că o nouă reușită a lui Ceban la Chișinău nu ar fi chiar atât de problematică, întrucât, insistă ei, victoria lui Ivan de la fostele alegeri locale nu a putut opri victoria PAS la parlamentare și nici victoria Maiei Sandu la prezidențiale.
Da, de acord, însă asta s-a întâmplat în urmă cu niște ani, când PAS venea din opoziție și când electoratul credea că va face reformele mult trâmbițate, pe care iată că nu le-a făcut și nici nu le face, haideți să nu ne ascundem după degetul mijlociu. Conjunctura care a facilitat valul ce a dus la victoria PAS și a Maiei Sandu nu va mai fi posibilă.
Desigur, se mai pot întâmpla destule până la locale, parlamentare și prezidențiale, dar mai știm și că, de fel, în R.Moldova nu se petrec minuni (valul ăla pro-PAS nu a fost o ”minune”, ci a comportat o serie de explicații, la fel cum prăbușirea de acum presupune o cazuistică, o logică). E drept, în R.Moldova a revenit și dubiosul Renato Usatîi, care probabil că va face din nou jocurile PAS, așa cum le-a făcut și în trecut, la parlamentare și la prezidențiale, rupând consistent din electoratul PSRM și al lui Dodon, însă de data asta, în noile conjuncturi, nimic nu ne indică faptul că Usatîi (absent o lungă perioadă) va fi la fel de eficient. Sau că ăia de-un sânge cu el – rușii – nu l-au citit la fel de bine ca noi. Oricum, în funcție de interesele personale, Usatîi este imprevizibil și incontrolabil. Când a făcut jocurile PAS, el știa că va urma o guvernare PAS (totul indica asta). Ce va face Usatîi acum, când știe că va urma o guvernare a Rusiei?
Nu cred că vor fi eficiente nici recentele partidulețe moldoveniste și unioniste lansate (subteran) chiar de PAS și de zonele adiacente guvernării, pentru a face un soi de opoziție controlată. Adică, mimând opoziția, rolul lor este acela de a atrage o parte din voturile pierdute de PAS sau în orice caz de a-i motiva pe alegători să iasă la vot, întrucât absenteismul poate amplifica nenorocirea de la urne. Din punct de vedere al strategiilor, partidulețele astea sunt necesare, așa se lucrează pretutindeni în lume, însă randamentul lor este unul extrem de redus și au fost lansate la apă cu o întârziere destul de mare.
Am mai vorbit despre cel mai optimist scenariu pentru R.Moldova. Așadar, în cel mai bun caz, Maia Sandu mai câștigă un mandat (Diaspora e important la prezidențiale), însă guvernarea va fi una explicit pro-Rusia, la fel vor fi Parlamentul și 99% dintre celelalte instituții. Vă dați seama că nu o să mai avem loc de-atâta integrare europeană?
Pe de altă parte, scenariul ăsta nu înseamnă că Sandu își va termina mandatul în funcție – rusofilii au deja multe polițe de plătit, dacă nu o vor putea uzita ca marionetă, o perioadă (ca atunci când a fost premiera lui Dodon), vor găsi metodele pentru a o demite. Să vă amintesc ce au susținut serviciile secrete din Estonia când cu guvernarea PSRM-PAS, când Maia a fost premieră? Au redactat un raport oficial în care au avertizat că acea guvernare împotriva firii a reprezentat o operațiune FSB care avea scopul de a legitima partidele rusofile și de a-i compromite pe pro-europeni (detalii AICI). În fine. Dacă o astfel de mișcare nu și-a atins atunci toate mizele vizibile (se poate explica și de ce), asta nu înseamnă că inițiativa struțocămilei nu a fost în asentimentul Moscovei. Și da, asta nu înseamnă că ceea ce nu s-a văzut cu ochiul liber nu a fost la fel de important în aritmetica perioadei.
Dar să revin la sondaj. Din tot acest dezastru de proporții zugrăvit de cel mai recent sondaj (realizat în ianuarie), care confirmă trendurile celorlalte sondaje deferite publicității, ce credeți voi că a reținut domnul Sorin Ioniță? Ei bine, dânsul e fericit că numai 36,2% dintre respondenți vor Unirea cu România și că așa ceva nu este posibil, fiindcă n-ar trece referendumul sufletului. N-are dânsul treabă cu faptul că în R.Moldova s-a zis cu pro-europenismul politic, că integrarea în Laponia e mai veridică decât aia în UE, că Rusia va face, în curând, orice dorește, la granițele noastre și în vremuri de război genocidar. Nu vede nici cea mai mică problemă în faptul că pokemonii și păcălicii pe care îi aplaudă sunt niște eșuați și niște cerșători de pe urma cărora o să avem de tras cel puțin un deceniu. În schimb, Sorin Ioniță e fericit că nu se poate face Unirea, ceea ce înseamnă că R.Moldova rămâne în exteriorul UE și NATO, la cheremul demențelor Rusiei.
Știți ce nu vă spune Sorin Ioniță? În primul rând, că 36,2% este un procentaj mare în orice sistem de referință, și că nu e normal să îți bați joc de românii care vor Acasă. Dacă 36,2% nu e un procent semnificativ pentru el, ce părere are Ioniță despre procentele din dreptul pokemonilor pe care-i susține? La urma urmei, ce înseamnă o masă critică?
În al doilea rând, dânsul nu vă spune că sondajul NU a vizat și marea Diasporă basarabeană, care numără aproape tot atâția oameni cu drept de vot câți au rămas acasă. Foarte puțini dintre cei plecați lucrează în Federația Rusă sau în zone aflate sub incidența acesteia, marea majoritatea aflându-se în Occident și în România. Ceea ce înseamnă că marea majoritate a diasporenilor basarabeni vrea România, NATO și Europa reală, nu stigmatul unei gubernii rusești. Drept urmare, nu cred că exagerez câtuși de puțin dacă estimez că, în cea mai neoptimistă situație, basarabenii care vor Unirea sunt undeva în jurul unui procent de 45%. E mult, e puțin? Și parcă-l văd pe Sorin Ioniță făcând noi tumbe. Ura! Tot e imposibilă Unirea!
Personal, cred că procentul cetățenilor din R.Moldova care vor Unirea a fost ușor minimizat în cel mai recent sondaj (cel real cred că e undeva în jurul a 40%), pentru că pe ambele maluri ale Prutului ne confruntăm cu aceeași veche castrare separatistă (și pe placul Kremlinului), căreia din când în când îi dau glas separatiștii de tipul lui Sorin Ioniță. Menținerea oficială sub 40% a acelora care vor Unirea e dorită și la Chișinău și la București. Dacă nu ar fi așa, am vedea-o pe Maia Sandu vorbind despre România și români, nu despre ”țara prietenă” și despre ”prieteni”, iar Gavriliță ar lansa niște campanii de conștientizare, că vorba aia, bați fierul cât e cald. Dacă nu ar fi așa, România nu ar fi tăiat banii pentru presa tipărită în limba română, Iohannis ar fi învățat să vorbească… Aurescu ar fi avut alte apucături… Dacă nu ar fi așa, cineva de la Chișinău sau de la București ar realiza un sondaj serios în Diasporă, ca să nu mai prezentăm aiurea procente ce fie falsifică, fie confuzează realitatea.
Am vorbit despre cel mai optimist scenariu pentru R.Moldova. Care ar fi cel mai nefast? Închipuiți-vă că Rusia impune o transnistrizare a Ucrainei – Doamne ferește de așa ceva, dar dacă se întâmplă (sau dacă evoluțiile se vor îndrepta spre o astfel de abominație), nici nu mai contează alegerile din R.Moldova. Inevitabil, evoluțiile de pe front vor influența, într-o formă sau alta, fie tabăra pro-europeană, fie tabăra pro-Rusia, însă un război rusesc netranșat poate duce oriunde.
Ce-i reproșez Maiei Sandu? Ce reproșez PAS? Multe, și n-o fac din răutate, ci cu părere de rău că s-a ajuns aici. Până la apariția lor, cei mai mulți dintre tinerii basarabeni deveneau unioniști, conștientizau o serie de aspecte și se apropiau de România și cu sufletele, nu doar cu buzunarele. De câțiva ani, ți-ai găsit, ei devin ”pro-europeni”, măi nene, fiind folosiți la menținerea statalismului moldovenist stalinist al unei gubernii care nu va intra niciodată în UE pe picioarele ei, în care corupția e pandemică și unde nu există stat de drept. Ei sunt folosiți acum la îngroparea unionismului, adică a singurei căi care îi poate duce în Uniunea Europeană și în NATO. ”Pro-europenismul” ăsta fără pic de viitor, iluzoriu și mincinos (nu există reforme, infractorii Rusiei zburdă, fabrici de armament rusesc în plină activitate) va sfârși într-o beznă rusofilă și într-o paradigmă anti-românească prin excelență. E inevitabil. Și vom trage cel puțin 10 ani în urma dezastrului de acolo.
