Volumul ”Wojna o wolność 1920. Wyprawa kijowska” (”Războiul pentru libertate în 1920”, volumul 1, ”Campania de la Kiev”) al autoarei Agnieszka Knyt este o ediție bazată pe mărturiile lăsate de martorii oculari ai evenimentelor din aprilie-iulie 1920, când Polonia a încercat să-i oprească pe bolșevici în Ucraina și Belarus. Acest lucru face ca lucrarea să fie relevantă cu atât mai mult acum, în contextul războiului genocidar al Rusiei în Ucraina.
Agnieszka Knyt subliniază că în 1920 era în joc existența națiunii poloneze, iar bătălia de la Varșovia a fost cea mai mare victorie poloneză din secolul al XX-lea împotriva unui inamic extern și nemilos. În prezent, Ucraina se găsește într-o situație similară cu cea în care a fost Polonia acum 103 ani, trebuind să lupte pentru statalitatea, limba, istoria și identitatea ucraineană. Atunci, polonezii s-au ridicat în masă în apărarea patriei împotriva unei ideologii care amenința întreaga Europă. Polonia a rămas singură în fața răspândirii bolșevismului. Astăzi, Ucraina, beneficiară a suportului militar și logistic polonez și occidental, ține piept ocupanților ruși pe fronturile estice. Sacrificiul și curajul militarilor ucraineni țin departe barbaria rusească de granițele Poloniei, Basarabiei și României.
Referindu-se la geneza războiului polono-bolșevic din 1920, Agnieszka Knyt subliniază că încă din 1918 conducerea sovietică a urmărit să exporte revoluția bolșevică în Occident via Polonia:
„Polonia a stat în calea revoluției mondiale. În acest context, primele ciocniri armate între polonezi și bolșevici au avut loc încă din februarie 1919. Deși războiul nu fusese declarat oficial la acel moment, luptele au continuat pe tot frontul (…)
În primăvara anului 1920, războiul a intrat într-o fază decisivă. Bolșevicii plănuiau un atac concentrat asupra Poloniei în vara anului 1920. Dar Józef Piłsudski, comandantul-șef al armatei poloneze, intenționa să împiedice atacul bolșevic. Pilsudski a înțeles că bolșevicii vor ataca și a vrut să îi prindă pe nepregătite. Din acest motiv, trupele poloneze și-au unit forțele cu cele ucrainene conduse de Semion Petliura. În aprilie 1920, trupele polono-ucrainene au lansat un atac asupra Kievului. Józef Piłsudski credea că Ucraina era punctul slab al Rusiei sovietice. El credea că o lovitură în această direcție îi va împinge pe bolșevici departe de granițele Poloniei și îi va ajuta pe ucraineni să își recreeze statul, pe care Polonia îl vedea ca pe un aliat și un stat-tampon care o separa de Rusia”.
Agnieszka Knyt continuă:
„În mai și la începutul lui iunie, trupele poloneze au obținut victorii asupra bolșevicilor, până la cucerirea Kievului, capitala Ucrainei. Acest lucru a provocat un șoc în rândul bolșevicilor și o reacție imediată. În decurs de o lună, polonezii au fost nevoiți să abandoneze Kievul. De la începutul lunii iunie, forțele poloneze și-au început retragerea, care a durat până la începutul lunii august. Polonezii s-au retras până la Varșovia. Iar bolșevicii pregăteau o mare lovitură asupra capitalei poloneze. Dar nu aveau de gând să stea aici prea mult timp. Plănuiau să meargă mai departe, să se alăture comuniștilor germani și să ducă flacăra revoluției, după cum spuneau ei, ‹peste cadavrul Poloniei› în Occident. Trupele poloneze se retrăgeau pe sute de kilometri. Soldații erau epuizați. Dar, în august 1920, în apropiere de Varșovia a avut loc o mobilizare extraordinară – nu doar a armatei, ci și a societății. A existat nu numai un punct de cotitură militară, ci și unul moral în rândul polonezilor.
La 15 august 1920 a avut loc bătălia decisivă, Bătălia de la Varșovia. Din acel moment, a început din nou o succesiune de victorii poloneze. Polonezii au început să-i urmărească pe bolșevici. O altă bătălie importantă și de asemenea decisivă a fost bătălia de la Neman din toamna anului 1920, în care polonezii au câștigat definitiv și i-au forțat pe bolșevici să semneze un armistițiu în octombrie. Apoi au continuat negocierile de pace. Războiul s-a încheiat în martie 1921, odată cu semnarea Tratatului de pace de la Riga”.
Iosif Stalin, pe atunci comisar politic al Frontului bolșevic de Sud-Vest, credea că Rusia sovietică purta un război nu împotriva Poloniei, ci împotriva Antantei, adică, în esență, împotriva lumii occidentale. Astăzi Putin speculează că Rusia ar lupta nu împotriva Ucrainei, ci împotriva NATO și a întregului Occident colectiv.
