Recent, s-au împlinit 34 de ani de când Rusia genocidară, pe-atunci camuflată sub numele URSS, a fost învinsă în războiul din Afganistan, fiind forțată să se retragă cu coada între picioare, după o invazie teroristă întinsă de-a lungul unui deceniu (1979-1989). Timp în care armata rusă a exterminat peste 1 milion de civili, distrugând în mod premeditat sute și mii de localități, înecându-le în sângele nevinovaților. Rușii au ucis peste 90.000 de luptători mujahedini și peste 18.000 de soldați afgani. Potrivit surselor occidentale, pierderile suferite de trupele rusești s-au ridicat la peste 150.000 de vieți.
Așa cum face de veacuri, Rusia a aruncat în primele linii ale măcelului alte naționalități din lagărul URSS, trimise cu forța să moară în războiul Kremlinului pe post de carne de tun. Peste 12.500 de basarabeni au luat parte la invazia rusească din Afganistan, 301 au murit, peste 700 au rămas invalizi pe viață, mulți alții suferit diverse răni. Nu puțini au fost cei care s-au sinucis pe front sau după întoarcerea acasă. În armata rusă se cultiva consumul de droguri pentru a se depăși frica și stresul (și acum e la fel, dincolo de omniprezentul alcool), iar aceste dependențe au fost aduse acasă, distrugând vieți și familii.
Scriitorul și jurnalistul Alecu Reniță puncta, într-un editorial recent: ”Accentuez: în Afganistan moldovenii sovietici au fost victime, nu ocupanți și nici eroi. Cei 301 moldoveni sovietici uciși în Afganistan au fost duși la moarte de către Rusia imperială. Nu Afganistanul i-a ucis și schilodit pe ostașii moldoveni, ci conducătorii criminali de la Kremlin!”
Podul.md l-a intervievat, în cadrul emisiunii Raport (vedeți video mai jos) pe unul dintre veteranii basarabeni ai războiului din Afganistan. Petru Scutari avea doar 19 ani când a fost mobilizat la Odesa, urcat în tren la Tiraspol, alături de mii și mii de basarabeni, pentru ca mai apoi să străbată imensitățile URSS până la granița cu Afganistanul. Nu li s-a spus că îi trimiteau la război, ci doar că erau mutați cu serviciul militar. Despre război aveau să afle abia la frontiera Afganistanului. Pe-atunci, Rusia își numea războiul ”ajutor internațional de menținere a păcii”, la fel cum îl numește acum ”operațiune militară specială”. Oricum, numai nu război.
”Eram invadatori, acolo era o țară străină. Nouă ne-au spus că trebuie să ne facem datoria internațională fiindcă granița URSS din Sud ar fi fost amenințată. Dacă nu voiai să lupți te luau și te duceau la tribunal, te aruncau la pușcărie. Sau te împușcau. (…) Nu aveam motivație să luptăm, dar ne era frică de tribunal”, spune Petru Scutari.
”Eu măcar eram soldat la momentul începerii invaziei, aveam o pregătire militară de câteva luni. Pe cei mai mulți însă i-au adus fără pregătire și i-au trimis în primele poziții, erau carne de tun”, explică el.
Întrebat dacă a omorât oameni, Petru Scutari recunoaște că da, fiindcă asta presupune războiul, cu atât mai mult războiul rusesc, dar nu spune câți, despre aceste aspecte nevorbind niciodată nici în interiorul familiei.
Întrebat cum distrugeau trupele rusești localitățile, Scutari a precizat: ”Dacă era ordin că trebuie distrusă localitatea fiindcă dușmanii se ascundeau acolo, era distrusă cu totul, nu conta că acolo erau și civili”.
După ‘90, cum s-a putut, Petru Scutari a plecat din țară, a muncit și s-a dezvoltat în Portugalia, copiii dânsului având familii acolo, în România și în Germania. El s-a întors la baștină după niște ani.
Din comentariile dânsului putem înțelege mai bine cum acționează Rusia zilelor noastre, întrucât patternul este același. Și în cazul invaziei din Afganistan, Kremlinul a crezut că tancurile sale vor fi primite cu brațele deschise, la fel cum a crezut în debutul invadării Ucrainei. În prezent, Rusia întâmpină o rezistență puternică din partea ucrainenilor, la fel cum odinioară s-a ciocnit de dârzenia mujahedinilor. De asemenea, America și NATO susțin Ucraina. Și Afganistanul va fi fost susținut. Să sperăm că finalitatea va fi aceeași – o înfrângere a Rusiei, poate că una mai zguduitoare decât cea din Afganistan. Și de ce nu?, poate o nouă implozie a Rusiei.
Dacă Ucraina va fi învinsă sau împotmolită într-un conflict rusesc de durată, nu este deloc exclus ca, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, Rusia să-i trimită din nou pe tinerii basarabeni la moarte, într-o invazie sau alta numite oricum dar numai nu ”război”.
