Rusia pare să evite cu succes sancțiunile Uniunii Europene și ale Grupului celor Șapte, când vine vorba de asigurarea stocurilor de semiconductori și de alte tehnologii cruciale pentru războiul său din Ucraina.

Importurile rusești, în general, au revenit în mare parte la nivelurile de dinainte de război din 2020, iar analiza datelor comerciale sugerează că cipurile avansate și circuitele integrate fabricate de statele UE și de alte națiuni aliate sunt expediate în Rusia prin țări terțe precum Turcia, Emiratele Arabe Unite și Kazahstan.

Țările UE și G-7 au introdus mai multe runde de sancțiuni de la invazia Ucrainei în urmă cu un an, în efortul de a lăsa fără combustibil mașina de război rusă. Datele sugerează că impactul real în unele zone este până acum sub ceea ce ar fi sperat oficialii. 

„Nu este suficient să statuezi noi sancțiuni, trebuie să institui și mecanisme de aplicare și să urmărești respectarea normelor punitive”, a declarat Daniel Tannebaum, lider global în practica criminalității financiare la firma de consultanță Oliver Wyman. 

Livrările din China către Rusia au crescut și ele, deoarece Beijingul joacă un rol din ce în ce mai important în aprovizionarea Moscovei. UE a sancționat aproape 1.500 de persoane, a restricționat exporturile pentru sute de bunuri și tehnologii și a vizat multe dintre principalele surse de venituri ale Moscovei. Dar unii oficiali se tem că blocul nu are încă un aparat eficient pentru a aplica aceste măsuri și rămâne în urma SUA. 

Cu o istorie mai îndelungată de sancționare a puterilor străine, SUA au o agenție centralizată, proceduri mai eficiente de culegere de informații, precum și o legislație strictă și instrumente pentru a aplica regulile în țară și în străinătate. 

În Uniunea Europeană, în timp ce Comisia Europeană, brațul executiv al blocului, monitorizează implementarea și oferă îndrumări, autoritățile naționale sunt responsabile pentru identificarea încălcărilor și impunerea sancțiunilor. Și asta înseamnă că rezultatele sunt inconsecvente. În cele din urmă, este vorba despre voința politică, iar oficialii naționali pot fi supuși unor diverse presiuni la nivel statal intern atunci când vine vorba de a lua măsuri dure împotriva propriilor companii.

„Sancțiunile noastre sunt puternice și contribuie la recesiunea economică susținută în Rusia”, a declarat vicepreședintele Comisiei Valdis Dombrovskis în Bulgaria săptămâna trecută. „Dar eficacitatea lor depinde și de cât de bine sunt aplicate.”

La suprafață, sancțiunile par a fi eficiente. Economia Rusiei s-a contractat și multe dintre băncile și companiile sale rămân separate de sistemele financiare și comerciale internaționale. Există, de asemenea, dovezi că restricțiile asupra tehnologiilor europene și americane au slăbit industriile cheie rusești și au împiedicat capacitatea acestora de a inova în viitor.

Dar informațiile colectate de Trade Data Monitor, cu sediul la Geneva, indică faptul că unele bunuri sancționate – în special semiconductori avansați – sunt redirecționate către Rusia prin țări terțe, dintre care multe și-au schimbat brusc obiceiurile comerciale în urma invaziei Rusiei.

În unele cazuri, exporturile către Rusia de tehnologii care ar putea fi utilizate în scopuri militare în Ucraina au trecut efectiv de la zero la milioane de dolari.

Kazahstanul oferă un exemplu cheie. În 2022, națiunea din Asia Centrală a exportat în Rusia semiconductori avansați în valoare de 3,7 milioane de dolari, în creștere față de doar 12.000 de dolari cu anul înainte de începerea războiului. 

Rusia cumpăra în medie cipuri avansate și circuite integrate în valoare de 163 de milioane de dolari din UE, SUA, Japonia și Marea Britanie în fiecare an între 2017 și 2021. În 2022, valoarea tranzacțiilor a scăzut la aproximativ 60 de milioane de dolari.

Datele arată că Turcia, Serbia, Emiratele Arabe Unite și alte șase economii din Europa de Est și Asia Centrală au contribuit la compensarea deficitului. Între timp, transporturile de componente de înaltă tehnologie către acele țări din națiunile aliate au crescut cu o sumă similară.

Având în vedere faptul că războiul Rusiei în Ucraina a ajuns la al doilea an, UE și aliații săi se concentrează din ce în ce mai mult pe înăsprirea eventualelor lacune și pe prevenirea ocolirii rundelor succesive de sancțiuni pe care le-au introdus. Dar urmărirea exporturilor ascunse nu este un proces simplu. Cumpărătorii folosesc uneori vehicule corporative complexe și modele de distribuție pentru a ascunde destinația finală a bunurilor lor. Documentele incomplete pot spori opacitatea, precum și așa-numitele puncte de transbordare, unde mărfurile sunt mutate între vehicule sau redirecționate. 

Joi, administrația Biden a lansat o notă de conformitate menită să restrângă intermediarii folosiți pentru a ocoli sancțiunile din zona exporturilor în beneficiul Rusiei. Notificarea numește China, Armenia, Turcia și Uzbekistan drept locații care pot fi folosite pentru a redirecționa ilegal articole restricționate către Rusia.

G-7 a anunțat săptămâna trecută un nou mecanism pentru a consolida aplicarea legii, iar UE a introdus, de asemenea, mai multe instrumente în pachetele sale recente pentru a-i urmări pe cei care ajută Rusia.

Comparativ cu America, țările UE au fost timide în a folosi unele dintre aceste instrumente și în a căuta posibile încălcări la nivel comunitar, cel puțin în mod public. Discuțiile privind întărirea regimului de aplicare al UE au deschis o dezbatere despre unde ar trebui să fie statuată ponderea responsabilităților în ceea ce privește măsurile de poliție: Bruxelles sau capitalele europene

„Ar fi, desigur, mai convenabil pentru toată lumea dacă ar fi responsabilă o singură instituție la nivelul UE”, a declarat Toms Platacis, directorul interimar al Unității de Informații Financiare din Letonia, într-un interviu. 

În implementarea rundelor succesive de sancțiuni, națiunile UE au avut grijă să limiteze impactul asupra propriilor rezultate și asupra economiei globale în general. Acest lucru a condus uneori la discuții adesea întortocheate între statele membre cu privire la scutiri și la cerințele de raportare. Practic, cu fiecare rundă de sancțiuni facem un pas înainte și cu fiecare nouă scutire facem doi pași înapoi.