Fost deputat al Platformei DA și colonel de poliție în retragere, Chiril Moțpan avertizează, pe Facebook, că este foarte posibil ca așa-zișii ”diplomați” ruși (în fapt, agenții FSB-GRU-SVR) ce urmează, conform deciziei MAEIE, să părăsească Chișinăul, s-ar putea retrage, la ordinul Kremlinului, în stânga Nistrului, în așa-zisa Transnistria, de unde pot să își coordoneze pe mai departe acțiunile subversive destinate destabilizării R.Moldova.

”Vreau să atenționez autoritățile despre riscul așa-ziși ‹diplomați› să se retragă la Tiraspol, în pretinsul Minister al securității din transnistria, în cadrul Grupului Operativ al Trupelor Federației Ruse (GOTR) sau Consulatul rusesc de la Tiraspol. Cu atât mai mult că MGB-ul, această reminiscență a KGB-ului sovietic, este ‹căptușită› de ofițeri ai FSB-ului și dispune de aparataj la fel de sofisticat și performant ca și cel de la Ambasada Federației Ruse din Chișinău, suficient să monitorizeze fără impedimente partea dreaptă a Nistrului și nu doar”, explică fostul deputat, pe Facebook.

Moțpan somează puterea PAS să ridice în mod aplicat problema soluționării separatismului transnistrean, întrucât aceasta este prioritatea fundamentală a R.Moldova, cu atât mai mult în contextul invaziei rusești din Ucraina.

Podul.md vă prezintă în integralitate avertismentul lansat de Chiril Moțpan: 

”Sunt peste trei decenii de când vorbim despre relațiile tensionate dintre autoritățile de la Chișinău și „așa-numita administrație de la Tiraspol”, fără a avansa pe agenda reintegrării, care, de fapt, nu există.

S-ar părea că invazia FR în Ucraina ar fi trebuit să ne determine să punem capăt separatismului pe teritoriul Republicii Moldova. Să scăpăm de prezența trupelor armate ale unui stat agresor.

Dar iată că nu! Și atunci ne întrebăm: când subiectul transnistrean va deveni o prioritate pentru guvernul de la Chișinău? 

În opinia noastră, la schimbarea de atitudine față de regimul separatist de la Tiraspol ar trebui să contribuie și dezvăluirile apărute recent în presă despre acțiunile de spionaj ale serviciilor speciale rusești „camuflate ” în Ambasada FR de la Chișinău, (de altfel, fapt cunoscut de la independență încoace) ceea ce a încurajat decidenții de la Chișinău să urmeze exemplul României cu privire la paritatea de diplomați.

Ce va urma după această decizie curajoasă?

Din punctul nostru de vedere, nimic nu este foarte simplu. Cunoaștem suficiente cazuri de rezonanță, dar care au fost fără finalitate. Nu aș vrea să cred că și acest caz scandalos de spionaj cu agenți ai serviciilor secrete rusești infiltrați prin Centre de cultură și știință, Parlament și alte instituții de stat, va avea o soartă similară. 

În acest context, vreau să atenționez autoritățile despre riscul ca acești așa-ziși „diplomați” să se retragă la Tiraspol, în pretinsul Minister al securității din transnistria, în cadrul Grupului Operativ al Trupelor FR (GOTR) sau Consulatul rusesc de la Tiraspol. Cu atât mai mult că MGB-ul, această reminiscență a KGB-ului sovietic, este „căptușită” de ofițeri ai FSB-ului și dispune de aparataj la fel de sofisticat și performant ca și cel de la Ambasada FR din Chișinău, suficient să monitorizeze fără impedimente partea dreaptă a Nistrului și nu doar.

Acest lucru ar fi posibil și din motiv că instituția de resort –SIS-ul moldovenesc – are o prestație derizorie. Ba chiar mai mult, are printre angajați nu puține cadre instruite în Academia FSB de la Moscova.

Așa dar, dragi guvernanți, ați făcut primul pas. Nu vă opriți! Făceți-l și pe următorul! Puneți subiectul transnistrean pe lista priorităților!

Era de înțeles politica slugărnică față de Tiraspol a fostului președinte Dodon. Dar iată că și actualii decidenți politici, în loc să ia decizii tranșante, au ales calea schimbului de amabilități cu oligarhii și autoritățile criminale de la Tiraspol pe care-i menajează și cărora le satisfăce orice capriciu, în loc să le pornească dosare penale și să le pună cătușele la mâini. 

Amintesc aici de schemele de contrabandă cu țigări, care funcționează la fel de bine ca și pe timpurile lui Plahotniuc; despre eliberarea autorizației de mediu Uzinei siderurgice din Râbnița; despre firmele Șeriff cu conturi bancare în băncile din dreapta Nistrului; despre livrarea gratis a gazelelor naturale și procurarea de către malul drept a energiei electrice la preț exagerat; facilitarea creșterii economiei transnistrene prin hotărâri de guvern vicioase, iar mai nou și acceptarea ca meciul de fotbal cu echipa României să fie jucat pe stadionul Șeriff din Tiraspol etc.

Încetați să le mai faceți hatârul separatiștilor! De altfel, cum să înțelegem de ce Camera de Comerț și Industrie a Republicii Moldova a acordat Uzinei Metalurgice din Râbnița, chiar zilele trecute! premiul principal al concursului pentru realizări în domeniul calității produselor și serviciilor?

S-ar putea ca din „turnul de fildeș” al puterii lucrurile să arate anume așa. Dar ce are Republica Moldova cu uzina metalurgică de pe teritoriul secesionist, care nu achită la bugetul de stat nici impozite și nici taxe vamale?

Presupunem că guvernarea cunoaște câte daune aduce Uzina Metalurgică mediului înconjurător și, în special oamenilor care locuiesc în satele din imediata apropiere? Atunci, din care considerente guvernul PAS a eliberat cu atâta generozitate companiei autorizația de mediu pentru gestionarea deșeurilor și a emisiei de poluanți în atmosferă, în disprețul total față de argumentele Platformei DA, a opoziției extraparlamentare și a societății civile în ansamblu?

De asemenea, presupunem că guvernarea cunoaște că Uzina metalurgică din Râbnița este unul dintre cei mai mari contribuabili la bugetul regimului de la Tiraspol și e vorba de sute de milioane de dolari! Și că din acești bani sunt remunerați, fără îndoială, și spionii ruși, și angajații MGB-ului, și capii structurilor criminale cu care noi „luptăm atât de eficient”.

Sau poate că banii servesc și pentru coruperea unor politicieni de pe malul drept al Nistrului? Or, unele surse spun că un afacerist din anturajul primelor persoane în stat ar fi interesat să cumpere uzina din Râbnița.

Dacă nu e așa, atunci de ce nu renunțați la indecizie și politică duplicitară ? De ce până astăzi nu sunt abrogate Hotărârile de guvern – nr. 1001/2001; nr. 815/2005 și nr. 960/2017– care nu fac altceva decât să faciliteze și să legalizeze contrabanda prin segmentul transnistrean?

Nu mai menajați regimul de la Tiraspol! Simularea unei griji exagerate față de cetățenii din stânga Nistrului nu mai convinge pe nimeni. Iar susținerea în continuare a regimului separatist, care fără ajutorul Chișinăului oficial n-ar avea practic șanse să supraviețuiască, în special în condițiile războiului de agresiune declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei, este fie un semn de incapacitate, fie – și mai grav – un semn de complicitate cu separatiștii.

În calitate de opoziție constructivă cerem adevăr, transparență și decizii tranșante!”