Diplomat de carieră, ex-ambasador în Belgia, Luxemburg, NATO și România, doctor în științe istorice și autor de studii esențiale, domnul Mihai Gribincea trage un serios semnal de alarmă, în cea mai recentă analiză publicată pe portalul Reunirea.com. Mai exact, diplomatul avertizează, prezentând argumente pe înțelesul tuturor, că atât puterea de la Chișinău cât și ministrul Externelor de la București – l-am numit pe Bogdan Aurescu –  susțin fără pic de ezitare formatul dorit de Rusia putinistă pentru o așa-zisă ”soluționare” a conflictului transnistrean, ceea ce e cel puțin halucinant. 

Cu alte cuvinte, puterea de la Chișinău și ministrul Externelor de la București insistă ca reglementarea transnistreană (ceea ce presupune demilitarizarea și democratizarea așa-zisei Transnistria) să se facă în vechiul format 5+2, așa cum dorește Moscova, și NU în conformitate cu Legea nr. 173, care oferă o serie de facilități evidente R.Moldova și care ar putea soluționa dosarul, evitând o federalizare (adică o transnistrizare, adică Planul Kozak) a teritoriilor dintre Prut și Nistru. 

Potrivit lui Gribincea, puterea de la Chișinău face asta din două motive: pe de o parte, se teme să supere Rusia, pe de altă parte, fiind moldovenistă și statalistă, puterea știe că formarul rusesc de 5+2 ar îngropa pentru totdeauna dezideratul istoric al Unirii cu România, fiindcă asta ar presupune schimbarea statutului R.Moldova și intrarea în linie dreaptă spre o federalizare. 

Dacă de la moldoveniști și stataliști nu ne-am fi putut aștepta al altceva, atitudinea diletantului Bogdan Aurescu este scandaloasă de-a dreptul, poziția sa contravenind flagrant intereselor naționale ale României. 

Podul.md vă prezintă în integralitate analiza și concluziile domnului Mihai Gribincea:  

La 13 noiembrie a.c., vicepremierul pentru Reintegrare, Oleg Serebrian a dezvăluit că ”se lucrează la o strategie privind reintegrarea țării”, iar 3 zile mai târziu, președintele Maia Sandu a confirmat acest lucru, precizând că soluția poate fi doar pașnică. „Se lucrează la un  plan. Modelăm diferite situații. Pentru noi rezolvarea conflictului transnistrean înseamnă doar o soluție pașnică. Soluția pe care o proiectăm noi nu trebuie să împiedice integrarea în Uniunea Europeană. Oportunitatea poate să apară și noi trebuie să fim pregătiți”, a declarat șeful statului în cadrul emisiunii „Punctul pe Azi” de la TVR Moldova.  Maia Sandu a precizat că se lucrează cu experți. „Dar faza probabil e prea incipientă ca să existe anumite discuții în spațiul public”, a concluzionat doamna președinte.

Apreciem discreția oficialilor noștri privind negocierile, știind însă prietenia PAS cu Kozak, care i-a adus la guvernare în vara lui 2019, sperăm că nu pun la cale un nou ”Memorandum Kozak”. În același timp mă întreb de ce e nevoie de un nou plan de reglementare și nu se implementează Legea nr. 173 ,”Cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic  special al localităţilor din stânga Nistrului (Transnistria)”, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova cu o majoritate covârșitoare de voturi  la  22 iulie 2005? A fost oare anulată această lege, pentru care a votat și dl Serebrian?

O lege bună, dar ”uitată” de guvernanții de la Chișinău

Legea nr. 173, votată de 91 dintre cei 92 parlamentari prezenți în sală în ziua votului, este prea mare ca să o reproducem aici. Aceasta poate fi găsită ușor și consultată AICI. 

Amintesc acum doar câteva prevederi ale Legii: 

”Art. 1. – (1) Întru realizarea politicii de reintegrare a Republicii Moldova (...) procesul de negocieri cu Transnistria se desfășoară în vederea atingerii scopurilor de democratizare și de demilitarizare a Transnistriei.

(2) După îndeplinirea condițiilor privind demilitarizarea, stipulate în Hotărârea Parlamentului nr. 117-XVI din 10 iunie 2005, în special a celor referitoare la onorarea ei de către Federația Rusă a obligațiunilor asumate la Summitul OSCE de la Istanbul (1999) privind evacuarea integrală, urgentă și transparentă a trupelor și armamentului de pe teritoriul Republicii Moldova, și după formarea,  în Transnistria, a unui sitem al puterii alese în mod democratic, procesul de negocieri se desfășoară pentru elaborarea în comun    și adoptarea Legii organice a Republicii Moldova cu privire la statutul special al Transnistriei.

Art. 2. – Drept bază pentru elaborarea și adoptarea Legii Republicii Moldova cu privire la statutul juridic special al Transnistriei vor servi principalele prevederi ale prezentei legi.

Art. 3. – (1) În componența Republicii Moldova se va constitui unitatea teritorială autonomă cu statut juridic special Transnistria...”. 

Voi mai sublinia doar că articolul 11 al amintitei legi prevedea că ”delimitarea atribuțiilor între autoritățile publice centrale ale Republicii Moldova și autoritățiler Transnistriei se va face în baza Legii Republicii Moldova cu privire la statutul juridic special al Transnistriei și în conformitate cu legislația Republicii Moldova”, iar articolul 12 prevedea că ”Adoptarea Legii Republicii Moldova cu privire la statutul juridic special al Transnistriei va fi însoțită de adoptarea unui sistem de garanții interne care va fi format în baza procesului de negocieri...”.     

Respirație bouche à bouche unui format de negocieri muribund

Ce prevederi din această lege nu convin autorităților de la Chișinău?  Faptul că reglementarea presupune demilitarizarea și democratizarea Transnistriei; că  reglementarea nu urmează să se facă în formartul 5+2 , așa cum dorește Moscova? Că pentru a ajunge la o reglementare politică este nevoie de fapt de a declara Transnistria zonă ocupată de Rusia, cu toate consecințele juridice de rigoare? Păi atunci așa să ni se spună, nu să se umble cu fofârlica. 

Nu știm la ce plan misterios trudește dl. Serebrian, dar ținând cont că ministrul Popescu a vorbit la ultima ministerială a OSCE despre formatul 5+2 , iar dl. Serebrean declara pe la unele televiziuni că nu a văzut ”adeverința de deces a formatului 5+2”, presupunem că Chișinăul vede reglementarea transnistreană anume în acest format.   

De ce Maia Sandu, Popescu și Serebrian se agață  cu toții de formatul 5+2, dar nu doresc să ia ca bază pentru discuțiile cu Tiraspolul Legea nr. 173, din 22 iulie 2005? 

Răspunsul este simplu: pentru că vor să țină cont de interesele Rusiei în regiune, pe de o parte, și pentru că reglementarea transnistreană în format 5+2 ar pune cruce pe Reunirea Republicii Moldova cu România. Din aceleași considerente Guvernul de la Chișinău acceptă presiunile internaționale pentru a ”moderniza” statutul Găgăuziei (dar despre Găgăuzia vom vorbi cu altă ocazie).

Voi explica: Dacă așa numitul conflict transnistrean ar fi reglementat în baza Legii din 22 iulie 2005, statutul special obținut de Transnistria,   în anumite circumstanțe oricând ar putea fi anulat de Parlamentul de la Chișinău (așa, cum de exemplu, o poate face acum cu statutul Gagauz Yeri”). Însă dacă Transnistriei i se va acorda un ”statut special” în formatul 5+2, această  perspectivă va dispărea. Schimbarea împuternicirilor acordate Tiraspolului, sau anularea statutului se va putea face doar cu acordul tuturor semnatarilor ”acordului de reglementare”, deci și cu acordul Rusiei, Ucrainei și OSCE. Anume acesta este interesul liderilor  de la Tiraspol, al Rusiei și al OSCE-ului de a negocia într-un format internațional, dar nu în implementarea Legii nr. 173 , din 22 iulie 2005. Negocierile în formatul 5+2 însă convin nu doar Rusiei și Tiraspolului, dar și stataliștilor și moldoveniștilor de la Chișinău, care se tem de Reunire.

Evident, atunci când vorbim de OSCE, nu avem în vedere toate statele membre. Sunt unele cărora nu le pasă de statutul ce-l va primi Transnistria în cadrul Moldovei, altele însă pentru  că nu doresc o reunire a Republicii Moldova cu România, sau pentru a menaja interesele Rusiei în regiune insistă pe formatul 5+2. Printre acestea din urmă, se numără și Germania, care pe timpul Cancelarului Merkel, a cărei politică pro-Putin e deja de notarietate, a încercat prin consilieri germani, sub umbrela UE, prin  fundații de tipul Konrad Adenauer și  Friedrich-Ebert-Stiftung de la Chișinău să ne bage pe gât federalizarea Republicii Moldova. Prin politica lor, Germania, la fel ca și Rusia și OSCE, în realitate doresc nu să elaboreze un statut special pentru Transnistria în cadrul unei Republici Moldova unitare, ci să modifice statutul Republicii Moldova astfel  încât să facă o viitoare Reunire între România și Republica Moldova imposibilă. 

Și pentru a-și atinge scopul Rusia și Germania utilizează metodele cele mai neortodoxe în Moldova. Coruperea de către Rusia a politicienilor de la Chișinău e cunoscută. Numai cazul de rezonanță ”Kuliok” (Sacoșa) cât face! Din păcate despre metodele de corupere a politicienilor de la Chișinău de către Germania se cunoaște mai puțin. Poate pentru că se face mai subtil – acordarea de granturi unor NGO-uri, ziare și televiziuni afiliate unor persoane politice, organizarea de vizite peste hotare pentru aceștia din urmă etc. Despre mai multe întrebați SIS-ul să vă spună.

Politica de neînțeles a Bucureștiului

Dacă este de înțeles susținerea formatului 5+2 de către Rusia și Germania, apoi susținerea exprimată de România față de acest format este cel puțin ciudată, ca să nu folosim adjective mai dure.   

La 1 decembrie a.c., în cadrul conferinţei de presă de la finalul Reuniunii miniștrilor Afacerilor Externe din țările membre NATO, desfășurată la București, ministrul de externe Bogdan Aurescu fiind întrebat dacă Republica Moldova are mai multe șanse să rezolve pașnic conflictul transnistrean, după ce Ucraina va câștiga războiul, a răspuns filosofic:  "În acest moment, reuniunile formatului '5+2', care gestionează soluționarea conflictului transnistrean, au fost n-aş spune suspendate, dar amânate, pentru că este firesc ca în timpul acestui conflict să existe o anumită dificultate în a așeza la aceeași masă Ucraina şi Rusia, care sunt implicate în acest format. Din punct de vedere al României, acest format rămâne în continuare cea mai bună formulă de discutare a elementelor care țin de soluționarea conflictului transnistrean".

Apoi a continuat  ”vizionar” că, în opinia sa, prima consecinţă a finalizării războiului din Ucraina va fi posibilitatea reluării discuţiilor despre Transnistria. 

"Prin urmare, cred că prima consecinţă a situaţiei de după războiul din Ucraina, atunci când războiul din Ucraina se va finaliza, va fi posibilitatea reluării formatului '5+2' sau, în orice caz, a reluării discuţiilor despre Transnistria, pentru că, sigur că foarte multe depind de modul în care conflictul din Ucraina se va fi rezolvat, dar acum nu are sens să facem speculaţii cu privire la diversele elemente de poziţionare ale părţilor legat de conflictul din Transnistria. Dar, (...) eu cred că, cu siguranţă, rezolvarea conflictului din Ucraina va putea să fie o premisă favorabilă şi pentru soluţionarea conflictului transnistrean", a adăugat Bogdan Aurescu, potrivit Agerpres (1 decembrie 2022)

Nu știm de ce ”cea mai bună formulă de discutare a elementelor care țin de soluționarea conflictului transnistrean” este formatul 5+2 pentru România și sperăm ca într-o zi ministrul Aurescu să ne lumineze și pe noi. În opinia noastră însă, numai răuvoitorii Moldovei și ai României încearcă în ultimul timp să  facă respirație artificială acestui format depășit de timp și de evenimentele din regiune.

Într-un articol din ”Foreign Policy”, din 29 noiembrie a.c., Stephanie Liechstenstein scrie că ”în ultimele 12 luni, Rusia a refuzat să accepte propunerea de buget pentru 2022 de aproximativ 138 de milioane de euro (143 de milioane de dolari) – un nivel neschimbat în ultimii 10 ani” și că cele 13 misiuni pe teren ale OSCE, deci și Misiunea OSCE în Moldova, riscă să fie închise. Dacă în alți ani Rusia accepta cu ușurință  ca mandatele misiunilor de teren să fie extinse, anul acesta Moscova șantajează OSCE cu folosirea dreptului de veto solicitând concesii de la organizație pe alte dimensiuni. Probabil că la Tiraspol și Chișinău unii beneficiari ai fundațiilor germane au emoții în legătură cu șantajul Rusiei, crezând pe bune că Misiunea va fi închisă și formatul 5+2 distrus. Vreau să-i liniștesc. Aceasta nu se va întâmpla. Închiderea Misiunii OSCE în Moldova ar fi lovitura mortală dată formatului de negocieri 5+2, iar Moscova nu va admite aceasta. La fel și stataliștii moldoveni.