Participând la o dezbatere organizată recent la Biblioteca Națională a României de think tank-ul studențesc SSWP, deputatului Dan Barna, fost vicepremier al României și în prezent candidat la alegerile europarlamentare, i-a fost repartizată tematica politicii de extindere a Uniunii Europene și, în mod particular, a parcursului Republicii Moldova și Ucrainei către aderarea efectivă la blocul european. Vorbind în principal despre parcursul european al Republicii Moldova, Dan Barna a trecut în revistă o serie de obstacole care pot sta în calea aderării statului în cauză. 

În acest context, fostul vicepremier al României a atras atenția, în primă instanță, asupra piedicilor generate de războiul informațional dus de Rusia împotriva Republicii Moldova. De asemenea, Dan Barna a invocat exemplul Macedoniei de Nord, a cărei aderare la UE a fost tergiversată, situație care, în viziunea sa, a cauzat victoria în alegeri, cu o majoritate covârșitoare, a unui "partid populist extremist", ceea ce e probabil să întârzie și mai mult accederea statului în blocul european. 

"Asta arată că UE trebuie să-și respecte cuvântul în politica de extindere. Altfel, ideea de tipul «haideți să-i mai păcălim, le mai dăm o linie de finanțare, un ajutor de preaderare» poate să țină pe termen scurt, dar pe termen mediu e foarte contraproductiv și duce la euroscepticism", a subliniat Dan Barna.

Nu în cele din urmă, fostul vicepremier al României a menționat că este posibil ca, la un moment dat, să se producă scenariul "în care să fie necesară decuplarea de Ucraina" a Republicii Moldova în drumul ei către aderarea la UE. 

"Voi vorbi despre politica de extindere a Uniunii Europene, respectiv scenarii sau perspective pentru aderarea Moldovei și a Ucrainei la Uniunea Europeană. Este un subiect cumva generos pe care îl cunosc destul de bine. Am venit chiar azi-noapte din Republica Moldova. Am fost acolo în trei raioane și am vorbit cu câteva sute de cetățenii în contextul acesta electoral. Și e foarte interesant cum se vede dinspre cetățenii moldoveni, dinspre România, dinspre Bruxelles și instituțiile europene, subiectul acesta al integrării și al aderării la UE. 

Și, ca element de context, o să pun câteva idei în dezbatere. Dacă e să găsim o lumină în această tragedie pe care o reprezintă războiul din Ucraina, este tocmai acest fapt că pentru Republica Moldova în mod particular, dar și pentru Ucraina, însă vorbim acum de Moldova mai accentuat, s-au ars niște etape, iar anumite ritmuri de deschidere a ușilor și de ridicare a obloanelor dinspre Europa spre Moldova s-au întâmplat mult mai repede. E exact efectul situației din Ucraina și de pe frontul acesta al războiului. Asta a făcut ca un proces care ar fi durat probabil 15 ani să dureze 1 an și ceva, 2 ani, iar în momentul de față Moldova să aibă ușile deschise spre Uniunea Europeană. 

Acum, la Chișinău există în continuare o presiune foarte mare legată de asumarea acestei direcții europene. Președinta Maia Sandu a așezat ferm și explicit țara pe direcția această europeană. Iar ceea ce se întâmplă acolo ține cumva de a convinge populația să internalizeze această direcție într-un număr mare și asumat. Iar presiunea Rusiei în Moldova nu trebuie neglijată în niciun fel. La alegerile locale care au avut loc în noiembrie anul trecut, au fost documentați, adică confirmați, peste 10 milioane de euro plătiți de ruși oamenilor prin bătut la poartă, casă cu casă, dat câte o sută de euro ca să voteze candidatul pro-rus. Deci ideea aceasta că, întrucât Maia Sandu este pro-Europeană și guvernarea actuală din Moldova e una asumat pro-europeană, atunci Moldova se află fără discuție pe calea europeană nu e foarte clară încă, pentru că sumele băgate de ruși și propaganda făcută de partidul Șor, care este finanțat direct de către Moscova constituie elemente ce pun o presiune mare exact pe acea componentă importantă din societate, ceea ce e și în România valabil, care nu urmărește politica. Mă refer și la dialogul pe care-l auziți inclusiv pe stradă, din registrul «domnule, eu nu fac politică, eu nu sunt cu politica». Discursul acesta, care a rulat și în România, după Revoluție în mod constant, (...) a dus țara noastră într-un deficit democratic. Implicarea politică e mică. (...) În schimb, în Polonia, la alegerile din urmă cu câteva luni, 72% din populație a ieșit la vot. Noi, în România, strângem pumnii dacă o să fie acum 40 sau 42%. (...) Polonezii au fost în număr de 72%, iar în felul acesta au reușit să scoată de la controlul țării o guvernare care o luase pe o cale non-europeană. Or, exact aceeași discuție se poartă și în momentul de față în Moldova. 

Va fi și un referendum, vor fi și alegerii prezidențiale. Probabil Maia Sandu va câștiga. Cifrele arată această direcție. Dar este și un referendum, iar marea provocare e exact ca acest referendum să aibă un sprijin popular masiv pentru a fi susținută politic poziția Moldovei pe direcția europeană. Iar miza e tocmai din această perspectivă. 

Și acum, mergând un pic spre politica de extindere, respectiv pentru a vorbi despre scenarii, trebuie menționat că apare mereu subiectul Transnistria și în ce măsură Transnistria poate reprezenta o scuză sau un pretext de a bloca această aderare pe care Republica Moldova și-o dorește foarte mult. Poziția pe care noi, ADU, o avem pe acest subiect este că subiectul Transnistriei va putea fi clarificat doar în contextul settlementului acordului de pace și în contextul legat de Ucraina, adică cam în același pachet ar putea fi identificată o soluție. Însă, subiectul Transnistria nu trebuie să fie o frână de mână în ceea ce înseamnă pregătirea Moldovei, deschiderea capitolelor de negociere, pregătirea pașilor pentru acel orizont verbalizat 2029-2030, nu foarte susținut în prezent din păcate. 

Știți că speranța ne duce înainte. Și e foarte important ca această speranță să fie una realistă pentru cei din Moldova. Și zic asta, întrucât vedem ce s-a întâmplat acum în Macedonia de Nord. Ei au început din 2001, de 23 de ani, aceste proceduri de primire în UE, li s-a spus «se rezolvă, vă primim cu brațele deschise», s-a ridicat un veto al Greciei pe numele Macedonia - în baza revendicării că Alexandru Macedon aparține Greciei, iar Macedonia de Nord și-a schimbat denumirea în Constituție și în loc de Macedonia se numește Macedonia de Nord, ca să îndepărteze astfel vetoul Greciei, dar ulterior s-au ridicat bulgarii că au și ei o comunitate, iar astfel trebuie să apară și comunitatea lor printre cele protejate de Constituție. De asemenea, Macedonia a mai ratat vreo 2-3 luni când li s-a promis că intră și nu au intrat. În cele din urmă, efectul a constat în faptul că acum, la alegerile din Macedonia de Nord, a câștigat partidul populist extremist cu o majoritate din aceea de 60 la 30, adică au spulberat Guvernul pro-european care s-a chinuit să ducă țara în UE. S-a întâmplat asta dintr-un motiv pe care voi tinerii îl înțelegeți poate cel mai bine și anume că cele mai puternice sentimente sunt iubirea și ura. În câte momente ați avut un prieten, o prietenă, iar lucrurile au mers prost și după care îți vine să-i rupi capul? E un reflex natural. Când ești tânăr îți vine mai tare, când te mai maturizezi mai treci cu vederea și mergi mai departe. Ei, la fel e și în acest caz. În momentul în care unei națiuni i se promite o perspectivă și își tot ia castane și palme peste ceafă, la un moment dat vine un sentiment de tipul «dar până când?» și se șterge tot efortul făcut. Asta s-a întâmplat acum în Macedonia. Asta arată că UE trebuie să-și respecte cuvântul în politica de extindere. Altfel, ideea de tipul «haideți să-i mai păcălim, le mai dăm o linie de finanțare, un ajutor de preaderare» poate să țină pe termen scurt, dar pe termen mediu e foarte contraproductiv și duce la euroscepticism.

În acest context, miza pe care o avem și noi, România, fratele mai mare care ne-am asumat să susținem și sprijinim Moldova, e să ridicăm subiectul acesta, să-l menținem pe agendă în mod constant și aș spune chiar agresiv în termeni diplomatici. Eu sunt și președintele Grupului Parlamentului Românei la OSCE, am avut o rezoluție anul trecut legată exact de aderarea Moldovei, iar anul acesta, pe 23 iunie, vom avea Adunarea Generală a OSCE la București. După 20 de ani, OSCE revine la București. Practic, vor fi parlamentarii din majoritatea statelor democratice. (...) Aceștia vin la București și, din nou, am reușit împreună cu colegii din Republica Moldova, să promovăm o rezoluție a OSCE legată de Transnistria și susținerea aderării Republicii Moldova, tocmai din necesitatea de a avea acest subiect pe scenă. 

Dacă vorbim despre scenarii, s-ar putea să ajungem într-un viitor la situația în care să fie necesară decuplarea de Ucraina. Dar Moldova trebuie să fie pregătită și trebuie să fie subiectul pe agenda internațională europeană, iar acesta e rolul tuturor europarlamentarilor pe care-i va trimite România acolo", a zis Dan Barna pe parcursul dezbaterii desfășurate pe 28 mai.