La începutul anilor 1990, situația din Republica Moldova a început să escaladeze. Deși kremlinul, ca de obicei, l-a catalogat drept un "conflict intern" ce ar fi fost determinat de dorința "populației indigene din regiunea transnistreană" de a câștiga "independența", realitatea a constat de fapt într-un război între Republica Moldova și auto-proclamata Republică Moldovenească Pridnestroviană (PMR), sprijinită de resursele și forțele federației ruse. Războiul a atins apogeul în primăvara anului 1992 și s-a încheiat prin semnarea unui "acord de pace" în vara aceluiași an. Și în ziua de astăzi problema așa-zisei Transnistria este nerezolvată și a intrat într-o fază prelungită de "confruntare rece".

În istoria modernă a rusiei, așa-zisa Transnistria a reprezentat prima tentativă de a duce un război hibrid. Însă, tehnica "divide et impera" a fost, de fapt, folosită de kremlin de secole. Rezultatele utilizării sale pot fi văzute chiar pe teritoriul federației ruse (republici și regiuni care cândva au avut independența, dar au fost divizate din interior din cauza interferenței moscovei și ulterior anexate imperiului rus - detalii AICI, AICI și AICI), precum și în țările vecine.

Astăzi, rusia se folosește de "zonele gri" pe care le-a creat (precum cele din Georgia, Siria sau Ucraina) pentru a-și urmări interesele pe scena internațională. Mai exact, vizează să continue "târguiala" cu Occidentul, ai cărui politicieni îl vizitează pe putin de ani de zile în încercarea de a rezolva aceste probleme. Între timp, putin "ridică miza" și manipulează pentru a împărți sfere de influență, fluxuri financiare, resurse energetice și nu numai.

Creșterea tumorii propagandistice

Mișcarea separatistă din așa-zisa Transnistria s-a desfășurat pe fundalul unei mișcări în creștere ce a avut loc în R. Moldova privind renașterea identității naționale, în timpul căreia s-a pus pe tapet și chestiunea reunificării cu România. Între timp, "elita Transnistriei" nu s-a format după linii etno-naționale, ci pe baza proximității față de nomenclatura sovietică. Prin urmare, s-a simțit dependentă de moscova și nu a vrut să rupă legăturile economice cu aceasta. În plus, complexul industrial al Transnistriei era orientat către piețele Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene și Republicii Sovietice Federale Socialiste Ruse. 

Astfel, liderii transnistreni nu numai că nu au susținut cursul urmat de Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, dar au căutat prin orice mijloace atât să împiedice "românizarea" Transnistriei, cât și să-și mențină legăturile economice și politice cu kremlinul.

Și au reușit, căci și în prezent așa-zisa Transnistria este o enclavă rusească și efectiv o "zonă gri" prin care circulă activ contrabanda. De asemenea, de pe teritoriul republicii nerecunoscute sunt transmise în zonele învecinate canalele media moscovite de propagandă. 

Pe lângă decenii de propagandă agresivă, pe care o putem descriere mai plastic drept "spălare a creierului", operațiune de intoxicare care i-a transformat pe locuitorii așa-zisei Transnistria într-o populație amorfă lipsită de identitatea sa națională, presiunea informațională rusă afectează și zona Republicii Moldova controlată de Chișinău. Acest lucru, fără îndoială, împiedică statul să urmeze cursul ales către o societate europeană democratică, respectiv către renașterea codului cultural al națiunii.

Deși Chișinăul a interzis difuzarea unor posturi de televiziune rusești, asta nu a avut același efect precum în Ucraina. Televiziunea prin satelit, care este larg răspândită în Moldova, nu e supusă restricțiilor administrative. Există, totodată, un nivel ridicat de penetrare a internetului cu conținut rusesc. Politicienii și agenții moldoveni pro-ruși rămân activi, generând conținut în sprijinul lui putin.

Această campanie activă de propagandă vizează în mod deosebit discreditarea mișcării privind aderarea la UE. În plus, problemele economice duc la o scădere a popularității partidului de guvernământ, PAS, care este asociat cu cursul european.

Drept urmare, potrivit unui sondaj realizat în 2024 de organizația IDIS Viitorul, ce are sediul la Chișinău, 30% dintre cetățenii moldoveni au declarat că între aderarea la UE și aderarea la Uniunea Rusă Eurasiatică, ar vota pentru apartenența la uniunea rusă. Este de remarcat faptul că aceste date exclud locuitorii din stânga Nistrului.

Și nu e singura complicație în ceea ce privește parcursul european al R. Moldova. De exemplu, o parte dintre cetățenii moldoveni, datorită apartenenței lor la națiunea română, sprijină reunirea cu România. Aceasta ar fi calea cea mai rapidă a Moldovei către aderarea la UE, ocolind negocierile îndelungate necesare în mod uzual pentru aderare – ar fi similar cu procesul de unificare a Germaniei după căderea Zidului Berlinului.

Cu toate acestea, susținătorii reunificării rămân o minoritate potrivit cercetărilor sociologice, 37,8% dintre cetățeni fiind în favoarea unui astfel de scenariu, în timp ce 50% se opun. Unul din motive constă în opoziția categorică față de reunificare, exercitată în regiunile pro-rusești precum Găgăuzia și Transnistria (care nu sunt incluse în sondaje).

Procesele de euro-integrare a R. Moldova: cu sau fără separatiști?

Astfel, Guvernul Republicii Moldova își declară ca prioritate integrarea treptată a Moldovei în UE ca stat independent. Președinta Maia Sandu ia în considerare posibilitatea integrării Republicii Moldova în UE în două etape: mai întâi malul drept al Nistrului, iar apoi cel stâng.

Însă, întrebarea rămâne - este acest lucru cu adevărat posibil? Deși UE menționează opțiunea integrării Moldovei fără Transnistria, ei subliniază în practică că speră ca Moldova să se alăture cu tot teritoriul, adică inclusiv cu regiunea transnistreană. 

În acest context, se poate lua în considerare, fiind oarecum asemănătoare, "problema euro-integrării ucrainene", în care teritoriile ocupate temporar de rusia ar putea deveni în teorie un obstacol în calea aderării la UE. Cu toate acestea, experții sugerează că principalul obstacol este reprezentat de războiul în curs contra invadatorilor ruși. 

Potrivit politologului ucrainean Volodymyr Fesenko, dacă războiul se prelungește, țări precum Ungaria pot folosi războiul ca argument împotriva aderării Ucrainei la UE.

"Prezența teritoriilor ocupate nu va constitui un obstacol, întrucât avem precedentul Ciprului, care a fost acceptat în UE, deși partea de nord a acestui stat este ocupată de Turcia", spune politologul.

Totodată, șeful Delegației UE în Moldova, Janis Mazeiks, precizează că procesele de euro-integrare ale Chișinăului și Tiraspolului pot decurge în paralel, întrucât Bruxelles-ul lucrează cu Moldova în cadrul granițelor sale recunoscute internațional.

A existat un progres temporar în rezolvarea problemei transnistrene...

Pe acest subiect mai avem o "nuanță" - procesul de rezolvare a problemei transnistrene. Până de curând au avut loc mai multe evenimente care puteau fi privite ca potențiale mișcări pozitive, mai ales în ceea ce privește atitudinea Occidentului față de această problemă.

În primul rând, este vorba despre promovarea formatului "1+1", adică dialogul dintre Chișinău și Tiraspol. Kyivul, Chișinăul și partenerii occidentali au subliniat, cu toții, importanța acestui format.

Acest pas ar deveni o fază de tranziție în reformarea proceselor pe care rusia le folosește pentru influența hibridă.

La adunarea din acest an a "autorităților transnistrene", în cadrul căreia s-au lansat apeluri către putin pentru "ajutor", fostul ambasador al SUA în Moldova Kent D. Logsdon și vicesecretarul de stat adjunct al SUA Christopher Smith, care au vizitat Tiraspolul pentru a se întâlni cu liderul regimului separatist Vadim Krasnoselsky, au cerut un compromis direct între ambele maluri. În același timp, acest format se potrivea într-o oarecare măsură Transnistriei.

"Reprezentanții Tiraspolului insistă asupra necesității de a revigora actualul format '5+2', dar am transmis poziția noastră și mi se pare că în general sunt pregătiți și pentru alte platforme", a declarat trimisul special al Ucrainei pentru reglementarea transnistreană, Paun Rohovei, în luna aprilie a anului curent. 

Formatul "5+2", stabilit în 2005, include Chișinăul și Tiraspolul ca "părți la conflict", rusia, Ucraina și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) ca "mediatori" în negocieri și UE și SUA ca "observatori".

Principala problemă a acestui format este că rusia, țara agresoare și de facto parte la conflict, acționează ca un "mediator", în timp ce stă la aceeași masă de negocieri cu Ucraina. Este similară cu situația din timpul semnării Acordurilor de la Minsk în 2014-2015, care trebuiau să oprească războiul din estul Ucrainei. La acea vreme, rusia, care a început războiul și era de fapt agresor, a participat la negocieri ca o așa-zisă parte neimplicată. 

"Vedeți viață în formatul '5+2'? Vedeți rezultate? De ce să vorbim despre un proiect care este mort? Nu văd rostul să discut despre el", a subliniat președintele ucrainean Volodimir Zelenski în timpul vizitei efectuate în Republica Moldova în vara anului 2023.

De asemenea, Chișinăul a precizat că ia în considerare cu seriozitate riscurile legate de modul în care rusia și-ar putea manipula participarea în formatul "5+2". În luna februarie a acestui an, președintele Parlamentului de la Chișinău, Igor Grosu, a afirmat ferm că Republica Moldova nu intenționează să "reactiveze" acest format de negociere.

"Sunt sigur că rusia va folosi această platformă pentru a manipula Ucraina", a declarat Grosu. 

Astfel, sarcina principală este de a abandona formatul în care rusia stă la masa negocierilor. Și se pare că, dacă politicienii la nivel înalt exprimă posibilitatea unui format "1+1", atunci acest subiect s-a aflat cel puțin pe ordinea de zi în discuțiile dintre Kyiv și Chișinău, sau poate chiar a fost și convenit.

"Manevrele" diplomației occidentale pentru a păstra o platformă de contact cu rusia

Cu toate acestea, în data de 11 aprilie a acestui an, partenerii occidentali ai R. Moldova au conturat o cu totul altă traiectorie. Se pare că fie Occidentul are propriul scenariu pentru Moldova, nesocotind dorința Chișinăului de a rezolva problema teritoriului ocupat, fie au loc procese "în culise", în paralel cu eforturile Kyivului, favorizând moscova.

Ulterior, reprezentanta UE Dorota Dlouchy Suliga a declarat că "Uniunea Europeană nu vede că este nevoie de crearea unui nou format" și că "odată ce Moldova va deveni membră a UE, toate aceste procese vor continua".

Menționatul ambasador al SUA Logsdon a subliniat că actualul format de negociere are avantajele sale, precum "accesul OSCE la problemele reale ale poporului".

Dar tocmai asta își dorește rusia. De exemplu, anul acesta, ministrul rus de Externe Serghei Lavrov a declarat că "Moldova a decis să abandoneze Transnistria, respingând numeroasele oferte din Transnistria și rusia de a relua negocierile în formatul 5+2".

Toate acestea ridică întrebarea: ce probleme încearcă de fapt să rezolve partenerii occidentali?

Se pare că situația incertă de pe câmpul de luptă din Ucraina îi împinge pe parteneri să considere că status quo-ul din Transnistria ar putea fi acceptabil în viitor, dacă dinamica războiului favorizează rusia. Prin urmare, diplomația occidentală procedează astfel încât să păstreze platforma transnistreană pentru contactele cu rusia.

Diferența dintre discuțiile de astăzi despre Transnistria și cele de acum 3 ani, să zicem, constă în faptul că imediat după începerea agresiunii rusești la scară largă, Ucraina a devenit un garant al securității în Europa. În ciuda faptului că Ucraina deține prima linie, nimeni nu și-a arătat disponibilitatea politică de a schimba cu adevărat situația.

Teritoriul Transnistriei a fost recunoscut ca ocupat printr-o rezoluție adoptată de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei abia după începerea invaziei rusești la scară largă asupra Ucrainei. Între timp, trupele rusești sunt staționate în această parte a Moldovei de peste 30 de ani, reprezentând o amenințare suplimentară atât pentru Ucraina, cât și pentru Moldova.

rusia ține captivă Moldova prin intermediul Tiraspolului și intensifică tensiunile de-a lungul granițelor sudice ale Ucrainei

Întrucât Occidentul nu vede și nici măcar nu recunoaște necesitatea scoaterii rusiei din procesul de reglementare transnistreană, rusia va continua, fără îndoială, să exploateze această situație. rusia va folosi Transnistria pentru exercitarea presiunii asupra Moldovei și asimilarea ei treptată, cât și pentru realizarea obiectivelor pe care le are în Ucraina.

"rusia folosește Transnistria ca o platformă clasică pentru agresiune hibridă. Anterior, a existat o comparație între ceea ce făcea rusia în Donbasul Ucrainei (regiunile Donețk și Luhansk - anumite zone din acestea sunt ocupate încă din 2014 - n.red.) și ceea ce se întâmpla în Transnistria. De facto, amenințarea este mereu prezentă, dar merită să luăm în considerare forțele disponibile în Transnistria", notează analistul politic ucrainean Mykhailo Shabanov.

Citiți în următorul articol despre probabilitatea ca rusia să folosească Transnistria ca rampă de lansare pentru o invazie asupra Moldovei, despre cooperarea militară între republica nerecunoscută și rusia și multe alte aspecte.