În lumina ultimelor declarații ale propagandistei versate din fruntea biroului de presă al MID-ului rusesc, Maria Zaharova, precum că românii din Basarabia “au dus-o bine” în timpul ocupației țariste, credem că ar trebui să amintim cum au stat cu adevărat lucrurile în stânga Prutului pe vremea monarhiei rusești.
În calitate de supuși ai țarului rus, românii-basarabeni erau lipsiți de cele mai elementare drepturi, ținuți în analfabetism pe de-o parte, și pe de alta, prin intermediul bisericilor controlate de Moscova, rusificați în cel mai brutal mod. Rusificarea avea loc atât în raport cu simplii enoriași, prin oficierea slujbelor doar în limba rusă, cât și în raport cu tinerii care doreau să urmeze o carieră, să devină cărturari, intelectuali: cursurile de bază și seminariile teologice aveau loc doar în limba rusă sau aproape doar în limba rusă, limba română făcându-și foarte rar și timid loc în ecuație, iar asta doar datorită permisiunii unor profesori originari din Basarabia (care ulterior plăteau scump acest curaj) – detalii AICI.
Politica de genocid, discriminare, rusificare a Rusiei țariste, monarhiste, imperiale, era recunoscută și criticată chiar și de către unii reprezentanți ai intelighenției rusești a vremii. Printre ei, Nikolai N. Durnovo, autor și intelectual rus vizionar, publicist, jurnalist. Înainte de a se da cu părerea asupra unor subiecte pe care nu le stăpânește, și să emită concluzii bazate pe nimic, adică simple gogomanii și ficțiuni non-istorice, care nu sunt decât părerile sale personale, Zaharova ar trebui să-l citească, ca să nu se mai facă de râs, cel puțin pe Durnovo.
Vom prezenta câteva pasaje despre Basarabia din lucrarea scrisă de Nikolai N. Durnovo, “Politica panslavistă rusă în Orientul Ortodox și Rusia” (Дурново Н.Н. Русская панславистская политика на православном Востоке и в России. М.: Тип. «Русская печатня», Арбат, д. Толстого. 1908 г.). O facem inclusiv pentru tovarășa Zaharova care poate consulta opera și pasajele în singura limbă pe care o știe, ca și majoritatea rușilor: rusa (detalii AICI). Iată pasajele din Durnovo:
“La începutul anilor 1870, departamentul nostru clerical s-a întors împotriva moldovenilor, care ne-au fost întotdeauna credincioși și devotați, mai mult de un milion numai în Basarabia și până la 250 de mii în provinciile Kherson și Podolia. Pentru a-i rusifica cu forța pe moldoveni și a-i transforma în ruși, la Chișinău a fost trimis „curajosul” Arhiepiscop Pavel, ulterior Exarh al Georgiei, pe care Sinodul a trebuit să-l înlăture de acolo. Arhiepiscopul Pavel a început mai întâi să închidă bisericile parohiale din eparhia de Chișinău, dintre care în 1872 erau 773, iar în 1878 au rămas 444, în rest au fost închise până la 330 de biserici, iar toate bisericile închise erau moldovenești, în timp ce cele rusești nu au fost atinse. Toate cărțile liturgice ale bisericilor moldovenești, tipărite în chirilică românească, au fost duse la Mitropolia de Chișinău, iar arhiepiscopul le-a folosit pentru încălzirea cuptoarelor Mitropoliei sale timp de 7 ani. Aceste fapte de vandalism grosolan sunt cunoscute de mult timp și au devenit proprietatea istoriei. În prezent, în bisericile parohiale moldovenești din Basarabia există rămășițe mizere de cărți de slujbă moldovenești, uneori sub formă de bucăți mici lipite de resturi în descompunere, și chiar și aceste resturi lipsesc în multe biserici. Din această cauză, doar o parte din rugăciuni se citesc în limba română ( poreclită drept “moldovenească”), iar ceea ce se citește în slavonă, oamenii nu înțeleg; și nu există nicăieri unde să se obțină cărți de slujbă bisericească moldovenească în Rusia.
Rusificarea forțată a moldovenilor, întreprinsă de arhiepiscopul Pavel și de directorul școlilor din Basarabia, Janovski*, a dus la o răcire a atitudinii populației românești față de Rusia. Sinodul român, la sugestia guvernului, a hotărât retipărirea cărților de slujbă bisericească în grafie latină, înlocuind alfabetul chirilic, iar cuvintele slavone au fost înlocuite cu cuvinte românești, care nu intraseră încă în uzul popular. În acest fel, guvernul român parcă a protejat populația de o viitoare rusificare, s-a îndepărtat și a oprit legătura cu lumea slavă. Iată la ce duce slujirea Bisericii în scopuri politice și la opiniile politice ale unor oameni miopi și mizerabili mintal, care în loc să întărească corabia divină, au dus-o la furtună și cine știe dacă se va scufunda în cele din urmă.
Principii și boierii poporului moldovenesc s-au distins mult timp prin religiozitatea și devotamentul lor față de Biserică; din secolul al XV-lea până în secolul al XIX-lea ei au „dedicat” mii de zeciuieli de pământ și nu puține case din orașe Locurilor Sfinte Ortodoxe din Răsărit - Sfântul Mormânt, Aton, Sinai și alte mănăstiri. România vecină, apropiată nouă prin spiritualitate, nu putea rămâne indiferentă la soarta conaționalilor săi, care au fost nevoiți să ajungă sub puterea Rusiei. Basarabia, țară necucerită și neatârnată, căci moldovenii care o locuiesc nu au luptat niciodată cu noi, ci ne-au ajutat în lupta cu Turcia: împăratul Alexandru I, care a ocupat Moldova în 1811 în timpul luptei cu aceasta din urmă, a lăsat jumătatea răsăriteană a Basarabiei Rusiei. Principatul moldovenesc era vasal Turciei, care a cedat Basarabia Rusiei (sunt descrise evenimentele legate de ocuparea Moldovei de Est – Basarabia în 1812.
Poporul moldovenesc din Basarabia, datorită rusificării forțate, a fost transformat într-o hoardă de sclavi ignoranți, muți și analfabeți. Acestui popor i s-a interzis să înveţe în limba sa natală în şcoli, i s-a interzis să se roage lui Dumnezeu în graiul părinţilor săi, sute de mii de deseatine din pământul său au fost împărţite coloniştilor ruşi, bulgari şi germani şi aceasta numai de a-l sili să-şi părăsească ţara. În 1908, 855 de familii de gospodari moldoveni au fost autorizate să se mute în Siberia pe loturile înrolate, abandonându-și pământul natal, luxuriant prin fertilitatea sa. Pentru păstrarea poporului moldovenesc în ortodoxie, ar fi necesar nu numai să se înființeze școli parohiale moldovenești în toate parohiile moldovenești, ci și să se numească la catedra de la Chișinău un arhiepiscop din rândul moldovenilor sau unul care să cunoască limba română, astfel încât atât episcopul, cât și tot clerul să săvârșească serviciul divin pentru moldoveni în limba lor maternă, româna. În anul anexării Basarabiei la Rusia, Mitropolia Moldovei depindea direct de Patriarhul de Constantinopol, de la care Basarabia a trecut sub autoritatea ierarhiei ruse. În 1813 s-a format eparhia de Chișinău, care până în 1821 a fost condusă de mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, de origine română; în 1878 eparhiei de Chișinău i s-a alăturat eparhia de la Dunărea de Jos, cu catedra la Ismail”.
