Mitropolia Moldovei, subordonată Moscovei, a transmis chiar în ajun de Înviere că diaconul Maxim Sturza a fost reprimit în „sânul Bisericii canonice – Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove, sub omoforul canonic, după o perioadă de rătăcire petrecută în structura nerecunoscută a Mitropoliei Basarabiei”.  

Diaconul Sturza este însă, în viziunea Mitropoliei Basarabiei, parte a Bisericii Ortodoxe Române (deci nu e clar de cine ar trebuie să fie „recunoscută”, așa cum manipulator susține Mitropolia rusească din Moldova), un cleric care a comis „abateri grave de ordin disciplinar, administrativ și moral”, fiind demis „din toate funcțiile deținute în administrația Arhiepiscopiei Chișinăului – inclusiv cea de consilier eparhial – și oprit de la săvârșirea celor sfinte începând cu data de 17 martie 2025”.  

„Printre motivele acestei decizii se numără atitudinile sfidătoare față de autoritatea arhierească, instigarea la dezbinare, calomnierea clericilor și a instituției eparhiale, precum și încălcări repetate ale disciplinei și rânduielii bisericești. (...) Așa-numita „întoarcere” a sa nu reflectă o realitate canonică, ci constituie o încercare de evitare a răspunderii ecleziale, de eludare a procesului statutar și de cosmetizare a unei situații”, mai arată Mitropolia Basarabiei într-un comunicat pe care îl redăm integral mai jos. 

Context mai amplu. Mitropolitul Moldovei Vladimir i-a înmânat, la 19 aprilie, diaconului Maxim Sturza decretul de întoarcere în Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldovei.

În Mitropolia Basarabiei, Sturza a avut un grad preoțesc superior, de arhidiacon (primul diacon de pe lângă un episcop), și a deținut funcția de consilier eparhial pentru relațiile cu instituțiile statului. În 2022, el a fost decorat de Patriarhul român Daniel pentru activitatea sa din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, notează Europa liberă Moldova. 

Citat în comunicatul emis de Mitropolia Moldovei, diaconul a spus că a fost „ca un fiu rănit care nu mai găsea alinare” în cealaltă structură ortodoxă, iar Mitropolitul Vladimir i-a dorit să fie de „acum înainte smerit ascultător și îndelung rugător la Dumnezeu”. 

În Republica Moldova există două mitropolii, cea a Basarabiei, care este subordonată Patriarhiei Române, și Mitropolia Moldovei, majoritară, aflată sub Patriarhia Rusă. Teologul român Radu Preda sublinia, într-un interviu pentru Deutsche Welle, că mitropolitul Vladimir (liderul Mitropoliei Moldovei) face jocurile anti-europene ale Kremlinului, în timp ce Biserica Ortodoxă Română se mișcă prea greu și face prea puține pentru biserica soră de peste Prut. 

„Mitropolia Moldovei, ca instituție, n-a făcut decât să spurce în ultimii 30 de ani tot ceea ce este românesc, deși sunt acolo și oameni cu multe calități intelectuale și spirituale. În ierarhia pro-moscovită din R. Moldova ai toate categoriile, de la criminali la trișori la cărți, ceea ce face ca Sinodul de la București să pară unul de sfinți prin comparație. Infracționalitatea unui stat fără de lege, cum a fost și încă mai este R. Moldova, combinată cu o ortodoxie folosită ca panaceu și paravan: o combinație umană între păcat și virtute, care-l face pe Dostoievski să pară un autor de fapte minore”, arăta Radu Preda în interviul care poate fi citit integral AICI. 

Comunicat Mitropoliei Basarabiei (integral) despre situația diaconului Maxim Sturza: 

„În urma comunicatului emis de Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove în dimineața Sâmbetei Mari, 19 aprilie 2025, referitor la așa-numita „reprimire” a diaconului Maxim Sturza în rândul clerului acestei structuri, Arhiepiscopia Chișinăului din cadrul Mitropoliei Basarabiei consideră necesar să ofere o serie de clarificări esențiale, spre buna informare a credincioșilor și a clerului. 

Diaconul Maxim Sturza a fost demis din toate funcțiile deținute în administrația Arhiepiscopiei Chișinăului – inclusiv cea de consilier eparhial – și oprit de la săvârșirea celor sfinte începând cu data de 17 martie 2025, ca urmare a unor abateri grave de ordin disciplinar, administrativ și moral. Printre motivele acestei decizii se numără atitudinile sfidătoare față de autoritatea arhierească, instigarea la dezbinare, calomnierea clericilor și a instituției eparhiale, precum și încălcări repetate ale disciplinei și rânduielii bisericești. 

În paralel, a fost declanșată procedura de cercetare canonică în cadrul Consistoriului Eparhial, conform normelor statutare în vigoare. Pe toată perioada anchetei, i-a fost interzis să exercite orice activitate liturgică sau pastorală, inclusiv în afara eparhiei. 

Dorind să evite aplicarea unei sancțiuni ecleziastice definitive, Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarhul Plaiurilor, a oferit diaconului posibilitatea ca, până la data de 18 aprilie 2025, să prezinte în scris un acord de principiu din partea unei alte eparhii canonice din cadrul Patriarhiei Române, în vederea posibilei sale înfieri. În mod regretabil, acest termen a fost ignorat. Nicio solicitare oficială nu a fost trimisă către vreo eparhie competentă în termenul acordat. 

Diaconul Maxim Sturza și-a exprimat intenția de a fi primit într-o altă eparhie abia în data de 18 aprilie 2025, când termenul-limită stabilit îi expirase, iar procedura de judecată canonică fusese deja reluată. Acest fapt infirmă în mod categoric informațiile vehiculate de Mitropolia Moldovei, potrivit cărora cererea sa de înfiere ar fi fost depusă pe 14 aprilie și aprobată pe 15 aprilie. 

Asemenea afirmații sunt neîntemeiate și se contrazic flagrant cu evidențele documentare oficiale ale Arhiepiscopiei Chișinăului, care demonstrează că, la acea dată, demersurile diaconului nu fuseseră nici formulate, nici înregistrate conform prevederilor statutare. 

Faptele și corespondența oficială arată limpede că până în ziua-limită, diaconul nu a depus nicio solicitare validă, nici măcar la Mitropolia Chișinăului. Ulterior, odată cu înaintarea dosarului către Consistoriul Eparhial, cazul său a intrat sub jurisdicția instanței canonice, iar orice altă „primire” în altă eparhie, fără rezolvarea prealabilă a situației disciplinare, reprezintă o gravă încălcare a rânduielii și canoanelor bisericești. 

Așadar, înscrierea sa într-o altă eparhie, în plin proces de cercetare disciplinară și în absența unei decizii canonice, este nestatutară, nevalidă și profund vătămătoare pentru ordinea bisericească. Mai mult, diaconul se află, în continuare, sub oprirea de la slujire, măsură care nu poate fi ridicată decât de către Chiriarhul sub a cărui jurisdicție se află, după încheierea oricărei anchete și judecăți canonice. 

Așa-numita „întoarcere” a sa nu reflectă o realitate canonică, ci constituie o încercare de evitare a răspunderii ecleziale, de eludare a procesului statutar și de cosmetizare a unei situații care trebuia tratată cu seriozitate, în duh de pocăință și asumare sinceră. Biserica nu este un refugiu de conjunctură, ci un Trup viu al lui Hristos, unde adevărul, ordinea și pocăința constituie temeiuri esențiale ale comuniunii. 

Ne exprimăm durerea că un membru al clerului a ales calea conflictului în locul pocăinței, calea dezbinării în locul ascultării și a rânduielii. Cu toate acestea, rămânem în nădejdea că lumina Învierii Domnului va așeza în inimile tuturor duhul adevărului, al iertării și al întoarcerii sincere spre Dumnezeu.”