Un capitol voit evitat la lecțiile de istorie este amintirea datei de 2 august 1940, formarea în cadrul URSS a Republicii Sovietice socialiste Moldovenești, pe pământurile furate din trupul statului național român prin ultimatumul dat în urma pactului Ribbentrop-Molotov din 26 iunie. Capitolul dat nu este evitat degeaba, deoarece dacă toți cetățenii ar însușii corect semnificația acestei date istorice, tot fundamentul ideologic al statului Republica Moldova de azi s-ar prăbuși.

La lecțiile de istorie nu se predă că statul în care trăim a apărut la 27 august 1991, în urma destrămării URSS. Nimic greșit până aici, însă lipsește paralela cu apariția formațiunii statale la 2 august 1940 în cadrul imperiului sovietic. Statul dat nefiind altceva decât continuarea statului creat în URSS într-o formă relativă de independență. Astfel ziua Independenței marcată în fiecare an pe 27 august nu marchează pe deplin independența teritoriului fostei RSSM, deoarece acesta nu a fost obținută. 
 

O rupere definitivă de autoritatea și moștenirea administrativă a ocupației sovietice sovietică ar fi scăpatea de statul și simbolurile puterii de ocupație ce ne-au fost impuse. Tradus asta înseamnă reunirea cu România, căci strămoșii noștri nu am avut niciodată acest stat înainte de a fi ocupați în 1940 și apoi 1944, și dacă într-adevăr vrem să fim independenți nu putem să fim atât de ipocriți și să ne mândrim cu acest artificiu numit Rep.Moldova, el fiind un măr otrăvit pentru neamul nostru că stat independent, mai ales dovedind-uși timp de 35 de ani incapacitatea, și mai ales păstrând în centrul orașelor noastre monumente ce glorifică autoritatea ocupantului de care pretindem că ne-am rupt. Un prim pas spre o reală independență ar fi realocarea monumentelor autorității sovietice de pe postamente în muzee, având deja și bune exemple în acest sens precum muzeul în aer liber de la Condrița. 

Nu putem nega că trecutul dat a existat, nu trebuie dărmate fiind piese istorice ce amintesc de o parte tristă a trecutului nostru, dar stând țanțoș în centrul capitalei aceste monumente nu arată faptul că avem grijă de istoria noastră, ci semifică faptul că autoritatea imperiului sovietic este încă prezentă, deși pretindem că nu e așa. Independența începe atunci când pui în centrul orașelor tale, lângă drapelul național, statuile unor figuri ce au jucat un rol important și benefic pentru istoria oamenilor țării, cea ce clar pentru noi nu poate fi banditul Cotovschi imortalizat călare într-o statuie imensă în centrul Chișinăului, iar sfârșitul statutului de ocupat începe prin mutarea monumentelor ocupantului din centrul orașelor, ca simbol al autorității acestuia, în muzee ca parte a trecutului.

Petru Ciobanu este elev în clasa a 12-a. E un tânăr pasionat de istorie și relații internaționale. Ocupă funcția de președinte al Asociației Obștești "Ideea Națională" și s-a remarcat totodată ca fondator al sălii de expoziție "Muzeul Orașului vechi".