Denumirea unei limbi nu este ceva interpretabil ci un fapt. Deși pentru un observator extern neimplicat emoțional în regiunea Europei de Est afirmația titlului nu pare decât un fapt, subiectul denumirii limbi în Republica Moldova este unul extrem de prezent în spațiul media în ultimii 40 de ani, deși pare destul de stupid și evident, identitatea și denumirea limbii materne sunt lucruri extrem de sensibile și importante pentru toți oamenii, nu este surprinzător că politiceni locali au speculat pe această temă, profitând de nostalgiile sovietice ale unora pentru sprijin politic, mai gravă a fost declarația Exccelenței sale, Dl.Hubert Knirsch, ambasadorul Republicii Federale Germania în Republicii Moldova.
Într-un interviu pentru Jurnal TV, acesta a făcut o declarație ce nu doar că nu se înscrie în uzanțele diplomatice ci sfidează însăși constituția Republicii Moldova istoria și identitatea acestui pământ, răspunzâbd jurnalistului acesta a declarat: "Eu aș pune sub semnul întrebării ceea ce ați spus despre Republica Moldova, că avem aceeași limbă, aceeași religie ca și România. Sunt oameni care gândesc că avem aceeași limbă, dar alții poate gândesc altfel, că avem două limbi sau religii diferite.Acești oameni trebuie respectați.” Exccelența sa, a descris criza de identitate a populației Republicii Moldova, dilema multor cetățeni privind denumirea limbii pe care o vorbesc, sau chiar însăși natura ei, Deceniile de educație și propagandă sovietică corelați cu lipsa de atitudine clară a statului de după Independență au condus la situația absurdă ca unii conaționali încă să numească limba lor maternă moldovenească, căutânduși în această denumire disticția de restul românilor, argumentul ce le oferă pretinsă identitate și orgoliu național.
Dar prin opinia exprimată, de a nu fi deacord cu evidența faptului că limba vorbită de majoritatea cetățenilor este româna, fără loc de interpretări, dumnealui din poziția de reprezentant al unei țări cu un prestigiu aparte, a făcut o impardonabilă greșeală de ordin științific, arătând tot odată un mare disrespect pentru identitatea istoria tradiția și cultură acestui pământ, deoarece lingvistica este o știință, ce în multe cazuri este extrem de exactă. Chiar dacă trăiesc în țări separate, își asumă prin documente de stat o altă denumire, chiar și dacă au anumite particularități regionale dacă fondul cuvintelor folosit de un grup de oameni este în mare parte acelaș se cheamă că vorbesc aceiaș limbă, care au denumiri concrete și nu interpretabile, ce se înscriu în cataloage internaționale precum Ethnologue și Glottolog, consultându-le faci decât să confirme că limba vorbită în Basarabia este limba română, neexistând o limbă distictăpe nume moldovenească" Limba este aceiaș în primul rând pentru că oamenii de pe cele două maluri ale Prutului se pot înțelege în vorbire liberă, și apoi pentru că în baza acestei realități a fost corectată legislația Republicii Moldova făcută în spirit sovietic, confuzia în cazul dat arătând chiar stupid dialectul "Daco-roman" fiind chiar de la prima vedere destul de ușor de încadrat într-un spațiu concret, fiind vorbită într-un areal compact mai ales în cea ce privește limitele estice. Chiar și dacă cineva vrea să își asume o altă denumire pentru limba pe care o vorbește, nu poate schimba de la sine o legitate lingvistică.
Petru Ciobanu este elev în clasa a 12-a. E un tânăr pasionat de istorie și relații internaționale. Ocupă funcția de președinte al Asociației Obștești "Ideea Națională" și s-a remarcat totodată ca fondator al sălii de expoziție "Muzeul Orașului vechi".
