Autoritățile ucrainene au înlăturat bustul tâllharului bolșevic Grigore Kotovski din mausoleul din Podolsk, regiunea Odesa, a anunțat deputatul ucrainean Oleksiy Honcharenko pe canalul său de Telegram.

”În districtul meu nu există acum niciun bust al lui Kotovski. În Podolsk au existat un bust și un mausoleu, dar în curând nu va mai rămâne nici numele”, se arată în postare.

(Aici se afla odinioară bustul)

Anterior, încă din perioada sovietică orașul Podolsk a purtat numele Kotovsk, dar a fost redenumit în 2016, transmite iz.ru. 

Istoricul Anatol Petrencu a explicat, pe bună dreptate, că Gr. Kotovski nu a fost decât un tâlhar la drumul mare: 

“Kotovski s-a născut la Hânceşti, în 1881 Avea obiceiul să își falsifice biografia, inclusiv anul naşterii, cu dorinţa ‹întineririi›: ba 1887, ba 1888. Iniţial scria că se trage din nobili, iar după lovitura de stat bolşevică a afirmat că are origini ‹proletare›. 

Gr. Kotovski a fost atamanul unei bande de tâlhari, care număra între 7 şi 16 persoane, majoritatea din ei recidivişti, foşti puşcăriaşi, pe care Gr. Kotovski îi întâlnise în locurile de detenţie. Sub conducerea atamanului, bandiţii înarmaţi năvăleau în casele oamenilor înstăriţi, luându-le banii, bijuteriile, blănurile și orice alte obiecte de preţ. Ca regulă, Kotovski şi tâlharii lui nu-şi omorau victimele. 

În 1914 Rusia ţaristă s-a implicat în Marele Război (Primul Război Mondial), ceea ce a însemnat înăsprirea regimului poliţienesc. Pentru a nu fi încadrat în armată, Gr. Kotovski a falsificat documente, s-a angajat ca mecanic la o treierătoare, dar, concomitant, organiza raiduri prin surprindere. De exemplu, dacă în 1913 Kotovski şi ‹băieţii› au comis cinci jafuri în Basarabia şi Odesa, în 1914 au săvârșit circa zece prădăciuni (în Chişinău, Tiraspol, Tighina și Balta), apoi, în 1915-începutul anului 1916 (în plin război mondial) banda lui Kotovski înfăptuise peste 20 prădăciuni. La 28 mai 1916, în pădurea de lângă Bardar, Kotovski a atacat doi comercianţi de origine evreiască (Levit şi Kimelifeld) şi i-a deposedat de tot ce au avut; la 17 iunie acelaşi an a urmat încă o prădăciune, nu departe de Hânceşti: Kotovski şi banda lui au jefuit pe alţi doi comercianţi (Herşengold şi Niţkaner). (…) 

În sfârşit, Gr. Kotovski a fost prins de poliţie. În octombrie 1916 a început procesul de judecată. Aici Grişa Kotovski s-a lamentat cum că el nu a împuşcat niciun om, cum că nu a aplicat forţa fizică pentru că îi plăceau oamenii, insistând că ceea ce prăda împărţea cu cei săraci, cu nevoiaşii, fapt care nu era deloc adevărat. În mod demagogic, pentru a scăpa de pedeapsă, Kotovski (foto jos) s-a cerut pe front, fiind însă condamnat la moarte prin spânzurare. Cu toate acestea, administraţia ţaristă nu s-a grăbit să execute decizia judecăţii, iar în favoarea tâlharului Kotovski s-a pronunţat soţia generalului Brusilov. (…) 

În februarie 1917 ţarismul cade, la putere vine Guvernul Provizoriu. Noile autorităţi au eliberat puşcăriile de fel de fel de revoluţionari, însă nu l-au eliberat și pe Kotovski: nu au existat dovezi că ar fi fost revoluţionar, că ar fi împărţit cele prădate cu săracii etc., fiind considerat şi de noua putere hoţ la drumul mare. Ce-i drept, i s-a redus pedeapsa cu temnița la numai 12 ani. (…)

Pentru întreaga biografie a lui Kotovski – AICI. 

Evident că, ulterior, propaganda sovietică l-a recuperat pe Kotovski, considerându-l revoluționar și luptător al cauzei comuniste.