La 14 februarie 1935 s-a născut marele poet Grigore Vieru. Convingerea dintotdeauna a lui Grigore Vieru a fost că adevărata sa patrie este România, nu Republica Moldova: 

„Nu am nimic împotriva Republicii Moldova, pe care am susținut-o de la bun început şi o susțin, dar nu altfel decât o treaptă spre Reîntregire”.

Vieru a trăit având în suflet credința şi speranța reîntregirii: 

„Cred în restabilirea hotarelor strămoșești şi doresc această legitimă restabilire. Pentru că, dincolo de patriotismul meu local, basarabean, știu că Miorița s-a născut în Vrancea, că mănăstirea noastră cea mare şi adâncă este Putna (…), că stâncile din Pererîta mea natală, pe care le port în sufletul copilăriei mele, nu au tăria Carpaților; că nu putem fi o cultură, o știință şi o istorie națională fără Eminescu şi Creangă (…). Cred, cu toată inima, că Reunirea cu Țara mamă este inevitabilă”.

Grigore Vieru a reușit să dea o definiție poetică la întrebarea: ce e Patria, fără măcar să amintească acest cuvânt, apelând la fenomenele naturii: 

„Piatra este pâine caldă. / Vântul ăsta e vin domnesc./ Şi pelinul – busuioc sălbatic” (..) Vine ziua aurindu-mi pâinea / Vine seara aromindu-mi vinul. / Vine mama îndulcindu-mi gândul”.