Podul.md a realizat un interviu exclusiv cu Oleksandr Butnaru, etnic ucrainean născut în R.Moldova și implicat în acțiuni de voluntariat pentru susținerea Ucrainei invadate de ruși. 

Oleksandr ne-a relatat despre dezastrul de la Bakhmut, oraș transformat de ocupanții ruși într-un veritabil iad pe pământ. Inevitabil, l-au marcat profund acțiunile umanitare pe care le întreprinde în cel mai fierbinte punct al războiului ruso-ucrainean. Vă invităm să citiți și să distribuiți interviul. 

Constantin Dicusar: Bună ziua. Vă mulțumim pentru receptivitatea dumneavoastră. Să purcedem, vă rog, cu niște repere personale.

Oleksandr Butnaru: Bună ziua. Și eu vă mulțumesc pentru acest dialog. Mă numesc Oleksandr Butnaru și sunt născut în Republica Moldova, în orașul Hâncești. Pe când aveam vârsta de 6 ani m-am mutat în Ucraina împreună cu familia. Sunt pe jumătate ucrainean, pe jumătate moldovean. 

Reporter: De când sunteți implicat în acțiuni de voluntariat? Cum arată situația de la Bakhmut văzută prin ochii unui voluntar? 

Oleksandr Butnaru: După reluarea fazei fierbinți a războiului ruso-ucrainean, la 24 februarie anul trecut (agresiunea militară a Rusiei debutând în 2014), eu și prietenii mei am început să practicăm voluntariatul, să oferim ajutor umanitar, să evacuăm civilii și așa mai departe. 

Pe zi ce trece, situația din Bakhmut devine tot mai complicată. Rusia aruncă înainte o mulțime de militari și depune eforturi frenetice pentru cucerirea orașului. Civilii care au rămas acolo, refuzând evacuarea, nu fac decât să interfereze cu militarii ucraineni, dându-ne multe bătăi de cap. După ce lovesc rachetele și obuzele rusești, auzim oameni prinși sub dărâmături, oameni care cer ajutor, așa că militarii noștri sunt nevoiți să își asume riscuri suplimentare pentru a-i scoate de acolo. Nu există nicio criză umanitară în Bakhmut, singurul lucru de care este nevoie e o evacuare forțată completă a civililor. Dincolo de asta, da, la Bakhmut e un iad.  

Reporter: Ce înseamnă voluntariatul pe timp de război și cine mai exact vă ajută în aceste misiuni umanitare deloc ușoare?

Oleksandr Butnaru: Te apuci de voluntariat fiindcă asta simți, e ca o intuiție. Abia când se termină acțiunile, înțelegi cu adevărat de ce le-ai făcut. Poporul ucrainean a demonstrat că voluntariatul echivalează cu o unitate de luptă cu drepturi depline, că un voluntar (care salvează vieți, fie că este civil sau militar) nu trebuie neapărat să se afle pe linia frontului, el poate fi la Kiev, Ternopil, Cernăuți, făcând lumânări pentru tranșee, împletind plase de camuflaj, donând pentru combustibil și așa mai departe. Nu te deosebești, în acest sens, de voluntarii care transportă toate aceste lucruri în punctele fierbinți. Eu și echipa mea suntem susținuți de societatea ucraineană și de organizațiile partenere, și anume "Mission 823", din SUA, și Fundația "Stelp", din Germania.

Reporter: Dacă știm despre beneficiile ajutorului militar venit din partea aliaților occidentali, cât de necesară este și asistența oferită armatei ucrainene de către oamenii obișnuiți, de către voluntari?

Oleksandr Butnaru: Foarte bine că ați atins subiectul ajutorului Occidentului care constă în arme și muniții și care este imperios necesar, deși în cantități mai mari. Însă trebuie să o spunem: Occidentul nu poate să ne îmbrace toți soldații, să le dea tuturor power bank-uri, camere termice, drone și alte asemenea – toate acestea se află deja pe umerii poporului ucrainean și ai voluntarilor, întrucât toate cele amintite sunt consumabile – astăzi sunt, mâine nu mai sunt. E normal ca trupele ucrainene să fie susținute din plin de societate și de voluntari. Acest ajutor este extrem de important. 

Reporter: Având în vedere că oficialii ruși sunt destul de agresivi când vorbesc despre Republica Moldova, putem spune că Ucraina este acum un adevărat zid de protecție pentru Chișinău?

Oleksandr Butnaru: Astăzi, Ucraina este un avanpost al Europei, inclusiv al Republicii Moldova! Dacă Ucraina nu este ajutată, mai devreme sau mai târziu acest flagel rus se va extinde peste alte state. Republica Moldova a avut deja experiența "iubirii" rusești, deci cred că guvernul înțelege totul perfect. Cealaltă chestiune este că, la fel ca în toate țările post-sovietice, forțele pro-rusești încearcă să ridice capul pentru a zdruncina situația, așa cum a fost în Ucraina. Prin urmare, guvernul ar trebui să-și amintească și să împiedice acest lucru să se întâmple. Republica Moldova trebuie să se debaraseze în cele din urmă de jugul sovieto-rus, iar apoi o va așteapta o Europă liberă.

Reporter: Cum vedeți Ucraina și Republica Moldova peste 10 ani?

Oleksandr Butnaru: Văd țările noastre ca fiind cu adevărat independente, nu așa cum au fost în 1991, dar cu adevărat libere, fără vreo influență a forțelor pro-ruse, și împreună în Uniunea Europeană.

Reporter: Cât de mult sunt așteptate trupele ucrainene în Crimeea?

Oleksandr Butnaru: Deși Crimeea este ocupată de ruși, cunosc oameni care așteaptă cu nerăbdare să vadă din nou afișate steagurile ucrainene! Oamenii aceștia așteaptă asta de 9 ani de zile.

Reporter: Care sunt nevoile militarilor ucraineni aflați astăzi pe front și cum ar putea cetățenii României și ai Republicii Moldova să doneze sau să îi sprijine în mod concret? 

Oleksandr Butnaru: Armata are o mulțime de nevoi mici. De exemplu, polonezii ne-au trimis recent lumânări de tranșee – pare ceva mărunt, dar când le aduci băieților și le spui de unde provin, se bucură că suntem susținuți nu doar cu vorbe, ci și cu fapte! De aceea, ajutorul este întotdeauna relevant: drone, vehicule, muniție, medicamente.  Oamenii pot contacta fondurile în care au încredere și le pot transmite personal modul în care doresc să ajute, sau pot ajuta cu donații – dar, din nou, către acele fonduri în care au încredere.

Reporter: Cât de importantă este monitorizarea tuturor ajutoarelor care intră în Ucraina, fie de stat, fie private, și cum previn autoritățile posibilele deturnări? 

Oleksandr Butnaru: Desigur, există multe organizații și nu toate pot fi ușor de controlat sau urmărit, însă, când oamenii văd că donațiile nu ajung acolo unde au fost trimise, o declară public cu voce tare, iar reacția autorităților este imediată. Acesta este modul în care funcționează acum democrația în Ucraina: vocea poporului este auzită.