În timp ce BCS (Blocul comuniștilor și socialiștilor) cere insistent guvernului și majorității parlamentare să voteze proiectele de legi care ar consfinți o așa-zisă ,,neutralitate permanentă” a R.Moldova, care are pe teritoriul său trupe rusești de ocupație (așa-zisa Transnistria), criminalii de la Moscova laudă o prevedere identică a Turkmenistan-ului.

"Tradițiile vechi de secole de pace, prietenie, respect pentru interesele celorlalți s-au reflectat în politica externă a Turkmenistanului, care are statutul de neutralitate permanentă", a delirat Vyacheslav Volodin, președintele Dumei de Stat, la o întrevedere cu un grup de parlamentari turkmeni în Ashgabat – detalii AICI.  

Turkmenistan – 28 de ani de așa-zisă “neutralitate pozitivă” cu ZERO beneficii. Sau cum să îți închipui că ești mai “neutru” ca elvețienii

Ziua de 12 decembrie e declarată mare sărbătoare națională în Turkmenistan, fiind cunoscută sub caraghiosul nume de ”Ziua Neutralității”. Anul trecut, aceasta a marcat 28 de ani de când ONU a recunoscut oficial statul autoritar din Asia Centrală ca fiind o țară ”neutră”.

Și mai caraghios e că oficialii turkmeni preferă, cu ocazia acestei sărbători, să folosească sintagma populistă de "neutralitate pozitivă", care e stipulată în constituția țării, la articolul 2, unde se afirmă: "Neutralitatea permanentă a Turkmenistanului va fi baza politicii sale naționale și externe". Iar la articolul 68 se precizează: "Președintele Turkmenistanului este șeful statului și al puterii executive, cel mai înalt oficial al Turkmenistanului, acționând ca garant al (...) independenței statului și al statutului de neutralitate permanentă al Turkmenistanului”.

În capitala Ashgabat (unul dintre cele mai suprarealiste orașe ale lumii) există, de asemenea, un așa-zis Arc al Neutralității, înalt de 95 de metri, construit în timpul guvernării primului președinte (adică dictator) Saparmurat Niyazov și încununat cu o statuie de aur a lui Niyazov, care se rotea astfel încât să fie mereu cu fața la soare. Niyazov a ordonat chiar ca lunile anului să fie redenumite, iar luna decembrie să fie cunoscută sub numele de Bitaraplyk, ceea ce înseamnă ”neutralitate” în turkmenă.

”Neutralitatea” Turkmenistanului, o decizie superficială la ONU

Dar în timp ce guvernul salută cu voce tare și în mod repetat decizia ONU de a acorda statutul de neutralitate Turkmenistanului, aceasta nu s-a dovedit cu adevărat o problemă atunci când a fost aprobată de organismul mondial. Dosarul oficial al celei de-a 50-a sesiuni a Adunării Generale a ONU (și a 90-a ședință plenară) din 12 decembrie 1995 arată că pe ordinea de zi se aflau 81 de puncte, inclusiv acorduri de dezarmare, interzicerea anumitor teste cu arme nucleare și interzicerea dezvoltării, producției și stocării de arme biologice. Ultimul subiect privind armele biologice a fost punctul 80 de pe ordinea de zi, urmat de ultimul punct, cererea Turkmenistanului de a fi recunoscut ca stat neutru. Textul, citit de președintele Adunării Generale, a fost în esență următorul: "Adunarea va lua acum o decizie cu privire la cele două proiecte de rezoluții (al doilea a fost dezvoltarea relațiilor de bună vecinătate între statele din Balcani – n. red.). Proiectul de rezoluție privind neutralitatea a fost adoptat de Prima Comisie fără a fi supus la vot. Pot să consider că adunarea dorește să facă același lucru? Proiectul de rezoluție a fost adoptat (cu acordul a 50 din cele 80 de țări prezente – n. red.)". Asta a fost tot. Și în ultimii 25 de ani, această decizie superficială privind neutralitatea a fost o piesă centrală a politicilor Turkmenistanului, atât interne, cât și externe.

Niyazov și-a imaginat neutralitatea ca fiind, printre altele, transformarea Turkmenistanului într-un loc neutru în care părțile aflate în conflict să vină și să își rezolve diferendele. În primii cinci ani de neutralitate, acest lucru s-a adeverit, deoarece Turkmenistanul a găzduit discuții între părțile beligerante din războaiele civile din Tadjikistan și Afganistan. Dar au trecut 20 de ani de când nimeni nu a mai acceptat oferta Turkmenistanului de a oferi un loc în care să împărtășească "pilaful păcii", așa cum a spus odată Niyazov.

Înconjurat și izolat 

Guvernul turkmen s-a folosit de așa-zisa neutralitate pentru a evita să se alăture organizațiilor multilaterale, în special organizațiilor de securitate, și, în același timp, a izolat practic Turkmenistanul de lumea exterioară. Conducerea de la Ashgabat s-a bucurat de o splendidă izolare, în timp ce populația țării a fost izolată cvasitotal, primind doar puține informații despre afacerile externe și primind în permanență o viziune igienizată și prea optimistă asupra afacerilor interne, chiar și atunci când poate vedea cu ușurință falsitatea tărâmului minunilor prezentat de mass-media de stat. 

Există o penurie constantă de alimente, banii sunt puțini, iar țara s-a confruntat cu cea mai gravă criză de sănătate din scurta sa istorie din cauza pandemiei Covid-19. Frontiera Turkmenistanului cu Afganistanul nu mai este sigură, unele rapoarte susținând că zeci de soldați turkmeni au murit în ultimii ani în schimburi de focuri cu militanții care operează în nordul Afganistanului. Militanții, fiind actori nestatali, nu respectă statutul Turkmenistanului de țară neutră și, potrivit unor rapoarte, au atacat și ucis trupe turkmene pentru a le lua armele. Și nu există niciun semn că vreuna dintre aceste probleme va fi ameliorată în curând. De fapt, probabil că se vor înrăutăți în curând, "neutralitatea pozitivă" lăsând Turkmenistanul fără aliați puternici care l-ar putea ajuta în momentele de nevoie. Este dificil, după un sfert de secol, să vedem un singur caz în care Turkmenistanul și poporul său au beneficiat de neutralitate – detalii AICI. 

Turkmenistanul susține războiul Rusiei genocidare 

Așa-zisa ”neutralitate” e doar o minciună rusească impusă la modul oficial cu largul aport al ONU. În realitate, la fel ca în alte părți, ”neutralitatea” face jocurile Kremlinului, izolând Turkmenistanul și menținându-l în siajul intereselor rusești, astfel încât statul din Asia Centrală să nu își poată face aliați și parteneri externi. Așa că nu poate mira pe nimeni că demnitarii de la Ashgabat susțin declarativ Rusia genocidară în timp ce critică puterea de la Kiev și Occidentul ”cel rău”.