Într-o „dimineață răcoroasă și însorită”, modestia Maiei Sandu a reușit să producă o impresie puternică și asupra reporterului Financial Times  cu care a stat de vorbă, la sfârșitul lunii aprilie, la o masă rezervată la crama Et Cetera, aflată la doar câțiva kilometri de granița cu Ucraina. 

După cum vom detalia mai jos, jurnalistul englez Alec Russell a remarcat însă reținerea președintei de a vorbi deschis și concret despre problema transnistreană.

Președinta a fost adusă de o limuzină Skoda neagă, fără vreo altă mașină de escortă, și, mai înainte de capitolul „geopolitic” al interviului, i-a mărturisit interlocutorului că nu a reușit niciodată să găsească o masă la Et Cetera pentru că era mereu plin. 

„Nu ar fi putut suna cineva din stafful dumneavoastră?", s-a mirat reporterul FT, provocând o uitătură rece și severă din partea președintei: „Eu nu așa procedez". (MS)

„Această fărâmă de pământ a fost una dintre marile regiuni viticole ale Uniunii Sovietice și aspiră să joace același rol pentru Europa de astăzi. Este un decor uimitor de livezi și podgorii care se întind până la Marea Neagră, aflată la 32 km distanță. De asemenea, se află la doar câțiva kilometri de granița cu Ucraina devastată de război”, mai scrie jurnalistul, arătând că Maia Sandu se află, după liderul ucrainean Volodimir Zelenski, în cea mai grea situație dintre toți liderii pro-occidentali din Europa. 

„Economie post-sovietică în dificultate, secesioniști pro-ruși care au izolat o parte din stat; un electorat divizat din punct de vedere etnic și amenințarea constantă a Kremlinului de a se amesteca în treburile interne ale Moldovei și de a răsturna regimul Sandu”, explică jurnalistul FT. 

„De la masa noastră din colț privim o câmpie aurie care se întinde spre est până la mărețul râu Nistru, granița cu Ucraina, aflată la doar câțiva kilometri distanță. Dacă primele săptămâni ale războiului ar fi decurs așa cum a sperat Vladimir Putin, armata rusă ar fi putut fi chiar acolo, pe malul celălalt meditez eu” (FT)

„Nu cred că s-ar fi oprit la graniță", răspunde Maia Sandu, adăugând „suntem în siguranță astăzi doar datorită Ucrainei". 

„Acest lucru pare aproape incontestabil: Moldova are o forță de apărare minusculă și a fost mult timp o jucărie a Moscovei. Neștiind dacă urmau să fie invadați, în primele săptămâni s-a concentrat, spune ea (Maia Sandu), pe refugiați: peste o jumătate de milion de persoane s-au revărsat peste graniță, punând la grea încercare resursele deja reduse ale țării. Deci, intenționa președinta să rămână dacă trupele rusești ar fi pătruns în Moldova?” (FT)

Maia Sandu: „Da, bineînțeles. Aș fi rămas, dar în ideea de a ajuta cât mai mulți dintre oamenii noștri să treacă într-un loc sigur, care este România."

„Rusia ar vrea să refacă Uniunea Sovietică. Vor să readucă vremurile de înapoi. Noi nu vrem asta. Moldova a făcut parte din zona gri timp de 30 de ani, iar aceasta a însemnat pentru noi sărăcie, corupție, proastă guvernare, emigrare în masă. Vrem să fim parte a lumii democratice. Nu văd planul Rusiei ca fiind realist, dar aceste acțiuni continuă să submineze eforturile noastre”, a spus președintele Republicii Moldova.

„Moldovenii pro-UE pot sesiza foarte bine diferența dintre ceea ce le oferă Occidentul și Rusia. Frontiera vestică a Moldovei este cu România, membră a NATO din 2004 și a UE din 2007. 

Dar istoria și datele demografice complică demersul lui Sandu. 

Aproximativ trei sferturi din populația Republicii Moldova vorbește limba română, iar aproximativ 12% sunt vorbitori de limbă rusă. Rusia a încercat de mult timp să exploateze preocupările celor din urmă, care consideră că limba și tradițiile lor sunt în pericol și chiar că este posibil ca Moldova să ajungă iar pate dintr-o Românie Mare - care a existat între cele două războaie mondiale. O astfel de teamă i-a alimentat pe secesioniștii din Transnistria, o fâșie de pământ situată în principal pe malul estic al Nistrului, care, de la un scurt război sângeros din 1992, este condusă de separatiști susținuți de Kremlin.

Am întrebat-o pe Sandu despre avertismentul din februarie privind faptul că Rusia complotează pentru a-i răsturna guvernul. Alerta a venit într-o perioadă în care au avut loc mitinguri antiguvernamentale organizate de un partid pro-rus, dar amploarea presupusei conspirații rămâne neclară”. (FT)

„Rusia a încercat întotdeauna să controleze Moldova. Așa că, atunci când au văzut că nu mai pot folosi energia pentru a ne șantaja, au decis să ia alte măsuri, inclusiv proteste de stradă profitând de dificultățile sociale... . Nu au reușit și încearcă să schimbe din nou strategia. (...) Nu văd planul Rusiei ca fiind realist, dar continuă să submineze eforturile noastre". (MS)

„Cealaltă mare problemă pentru UE este, cu siguranță, cea a separatiștilor”, îi spune jurnalistul FT Maiei Sandu. „Trebuie rezolvată această problemă înainte de a putea adera la UE?”

Președinta insistă că, pentru oficialii UE, abordarea corupției ar fi problema numărul unu. 

„Dar este greu de imaginat că Moldova va fi autorizată să intre în UE dacă teritoriul său este încă divizat. De asemenea, este clar că, dacă războiul se va desfășura în favoarea Ucrainei, ar putea exista o oportunitate istorică pentru o rezolvare” (FT)

„Cu întârziere, Republica Moldova accelerează planurile de a se debarasa de dependența energetică față de centrala din Transnistria, care în mod tradițional îi furniza toată energia electrică. Sandu speră, de asemenea, că, dacă standardele de viață din restul Moldovei vor crește, oamenii din Transnistria vor vota cu propriul cap. Dar există multe interese de afaceri înrădăcinate în Transnistria care nu doresc să schimbe status quo-ul.” (FT)

Jumătate din toate exporturile din regiunea transnistreană merg în UE, notează Sandu, iar peste 50% din populația de acolo lucrează în țările UE. Așadar, ar putea avea loc simultan aderarea la UE - oricât de îndepărtată ar fi aceasta - și reintegrarea? 

„Sper că vor merge mână în mână, bineînțeles. Ne-am angajat să ne reintegrăm, dar aceasta nu ar trebui să fie un impediment pentru integrarea noastră în UE. Nu va fi ușor. Nu este ceva ce se poate întâmpla într-un an. Vor fi mai multe etape". (MS)

„Când vine nota de plată, ea își scoate poșeta. Asta e o factură pe care nu trebuie să o plătiți, spun eu. Regulile de Lunch cu FT sunt clare: invitatul alege locul, FT plătește.

O oră mai târziu, o urmăresc întâlnindu-se și vorbind cu aproximativ 150 de persoane din satul Palanca, la mică distanță de Marea Neagră. 

Când e pe punctul de a pleca, o întreb despre afacerile sale financiare. Este inversul narațiunii obișnuite de îmbogățire în acest colț de lume. În urmă cu zece ani, într-o declarație de avere, menționa că are economii de 160.000 de dolari; anul acesta pare că i-au mai rămas doar 600 de dolari. Răspunsul este simplu, spune ea: a fost nevoită să cheltuiască economiile pe care le-a făcut în perioada în care a lucrat la Banca Mondială pentru a-și înființa partidul politic”. (FT)

„Când am înființat un partid nu aveam bani. Timp de patru ani a trebuit să fac muncă voluntară cu normă întreagă, ceea ce a însemnat să trăiesc din economiile mele". (MS)