Leonid Manakov, şeful aşa-zisei reprezentanţe a așa-zisei Transnistra la Moscova, nu are nicio atribuţie în legătură cu Acordul din 21 iulie 1992 care stipulează statutul forţei de menţinere a păcii în Transnistria, aşa că nu este în măsură să se exprime cu privire la mărirea numărului de „pacificatori" ruşi în stânga Nistrului, a declarat purtătoarea de cuvânt a Biroului Politici de Reintegrare din cadrul guvernului de la Chişinău, Mariana Sarî.
„În primul rând, trebuie clarificat statutul aşa-numitei reprezentanţe în numele căreia se prezintă dl. Manakov. De mai bine de patru ani Chişinăul aşteaptă asemenea clarificări. În al doilea rând, referitor la mecanismul de pacificare se pot expune doar părţile semnatare ale Acordului din 21 iulie 1992 şi nicidecum persoane ce nu au nicio atribuţie cu acest mecanism", a subliniat Sarî.
Precizările Biroului Politici de Reintegrare vin în contextul declarațiilor făcute pentru presa rusă controlată de Kremlin de şeful aşa-zisei reprezentanţe a separatiştilor transnistreni în Rusia, Leonid Manakov. Acesta a afirmat că ar fi necesară o mărire a numărului trupelor "pacificatoare" ruseşti pe teritoriul regiunii transnistrene. PODUL a scris AICI despre declarațiile ticăloase ale lui Manakov.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat luni, în conferinţa de presă zilnică, că, nu comentează deocamdata solicitarea lui Manakov.
Aşa-zisele autorităţi de la Tiraspol au solicitat, în repetate rânduri, o creştere a numărului de forţe ruse de 'menţinere a păcii', inclusiv prin recrutarea de personal militar din rândul cetăţenilor Federaţiei Ruse cu reşedinţa permanentă în Transnistria, scrie presa din Moldova.
Publicația Anticorupție.md amintește că Leonid Manakov, omul Moscovei la Tiraspol, este șeful „Fundației pentru dezvoltarea relațiilor sociale și culturale Transnistria”, un fel de consulat al regimului separtist din stânga Nistrului, care are sediu chiar în centrul capitalei moscovite. Prin intermediul acestei fundații „lumea rusă” mimează dialogul cultural, implicându-se în organizarea de referendumuri ilegale, a schimburilor de experiență dubioase și a întrunirilor la care sateliții ideologici ai Moscovei promovează retorica expansionistă a Kremlinului.
Într-un discurs rostit la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, în octombrie 2022, Manakov a îndemnat comunitatea internațională „să recunoască independența regiunii transnistrene”, retorică condamnată dur de autoritățile legitime ale Republicii Moldova. Acesta a declarat că Republica Moldova ar încălca drepturile cetățenilor din stânga Nistrului, iar închiderea frontierei Ucraina – regiunea transnistreană „a permis impunerea unor restricții serioase la importul de bunuri vitale, inclusiv medicamente”.
Regiunea transnistreană nu este recunoscută de niciun stat din lume, cu excepția a trei pseudo-state care nu sunt membre ONU și se află în situații similare: Abhazia, Arțah și Osetia de Sud.. Teritoriul și-a declarat „independența” în 1991, gest care a fost urmat de conflictul armat din 1992, mai multe mii de oameni pierzându-și atunci viața.
Republica Moldova a pierdut controlul acestei zone în urma intervenției armatei ruse (armata a 14-a) în conflictul din Transnistria.
În prezent, forțele de menținere a păcii din regiunea transnistreană numără în jur de 1.300 de miliari din partea Rusiei, R. Moldova și republicii separatiste (circa 400 de persoane fiecare) plus observatori militari ucraineni, care activează în 15 puncte de control din Zona de Securitate.
