Dincolo de trupuri mutilate, de membre pierdute, de complexe intervenții chirurgicale și nenumărate zile de recuperare fizică, războiul sapă adânc în mintea celor mai mulți dintre ucraineni. Norocoșii încă neatinși fizic de teribilele înfruntări de pe front, au răni profunde la nivel psihic.

BBC a realizat un reportaj emoționant despre suferințele psihice ale militarilor care luptă în prima linie, arătând însă că, în final, nu doar cei aflați în bătaia armelor vor rămâne cu traume severe care se vor vindeca în decenii, ci și mare parte a populației. 

„Când te duci la culcare, atunci ți se arată; camarazii pe care i-am pierdut, cum i-am scos fără membre, cum au murit în brațele mele”.

„Imaginile acestea ne vor însoți pentru restul vieții".

Vorbele de mai sus sunt ale lui Dmitro, soldat întors recent de pe front pentru un scurt răgaz. Deși deschiși la culoare, ochii săi au o întunecime care trădează durere, o suferință interioară atroce. 

După 15 luni de lupte în regiunea Donețk, Dmitro o ține strâns de mână pe soția sa, Tetiana, într-un centru de recuperare din nord-estul Ucrainei.

Ea a umblat 966 de kilometri până la acest complex de clădiri din regiunea Harkiv pentru a-l întâlni pe Dmitro căruia i s-a acordat o săptămână de permisie.

Anul trecut, aproximativ 2.000 de soldați au venit aici pentru consiliere și fizioterapie. Reprezentanții centrului admit că este vorba doar de un răgaz, nu de reabilitare în adevăratul sens al cuvântului. Cei mai mulți se întorc pe front.

Personalul de la centru spune că Ucraina încearcă să își mențină soldații pe linia de plutire pentru a "rezista până la sfârșit".

„Vom duce consecințele pentru tot restul vieții noastre", spune Dmitro și ochii i se umplu de lacrimi.

Dmitro a promis că nu-și va rade barba până când războiul nu se va încheia. Lungimea acesteia reflectă cele peste 400 (în prezent 450 mai exact) de zile de la invazia pe scară largă a Rusiei. Foto jos

Tetiana crede că soțul ei s-a schimbat nu doar din punct de vedere fizic. 

„S-a schimbat foarte mult", spune ea. „A dovedit că este capabil de multe lucruri; să ne protejeze și apere Ucrainei. A demonstrat că poate face multe".

Următorul militar ucrainean intervievat de BBC este Pavlo, pilot de drone, aflat și el într-o scurtă pauză de război. 

Se plimbă prin grădina prospăt înfrunzită și mărturisește că adoarme foarte greu. 

„Uneori, nu știi despre ce să mai vorbești cu vechii prieteni, pentru că vechile preocupări nu mai există", spune el. „Nu vreau să le povestesc tot ce am văzut”.

„Nu mă mai interesează lucrurile pe care le aveam cândva în comun. Ceva s-a schimbat, s-a făcut praf".

Misiunea de război a lui Pavlo face din el o țintă. De asemenea, este expus la orori la care majoritatea nu au acces.

Ce a văzut pe front l-a zdruncinat, la nivel psihic, atât de tare că nu își mai găsește locul. 

„În fiecare zi în care mă aflu în prima linie, îmi doresc să mă întorc acasă", spune el. „Dar când ajung acasă, sunt stăpânit de acestă dorință ciudată de a mă întoarce la camarazii mei”.

„Este un sentiment foarte ciudat, de a nu te afla niciodată la locul potrivit".

Managerii centrului de recuperare cred că va dura cel puțin 20 de ani pentru a reabilita mental populația Ucrainei după acest război.

„Ne pregătim sistemul pentru a oferi ajutor psihologic de calitate pentru aproximativ 15 milioane de persoane", estimează Yana Ukrayinska, din cadrul ministerului ucrainean al Sănătății. 

Adică unul din doi cetățeni ucraineni ar urma să primească suport din partea statului pentru a se stabiliza emoțional, ceea ce e și firesc pentru că invazia Rusiei afectează, într-o măsură mai mare sau mai mică, fiecare ucrainean. Milioane de oameni nu doar au fost forțați să își părăsească locuințele, ci au fost separați de cei dragi pe termen lung, suferind violențe și pierzându-și, în numeroase cazuri, toată agoniseală de-o viață. 

Specialiștii spun că cele mai frecvente afecțiuni psihice sunt tulburările de stres sau de anxietate, dar este de așteptat ca tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) să ia o amploare reală în anii următori.

La Harkiv funcționează și o clasă experimentală de „terapie corporală”. Pacienții participă la o sesiune în care stau pe jos, își împărtășesc sentimentele și apoi explorează atingerea.

Inna vine aici pentru a se îngriji de propria sănătate mintală, astfel încât să-i poată ajuta pe alții apoi ca terapeut.

„Este foarte important pentru mine să mă mențin în formă pentru a avea o resursă pe care să o pot oferi oamenilor", spune ea.

Inna spune că a remarcat schimbările profunde suferite de oamenii în orașul ei de la începutul războiului.

„Trăiesc mai mult în prezent, nu mai amână viața pentru viitor, iar acestea sunt schimbări bune, în opinia mea. Există însă și multe experiențe traumatice, PTSD și depresie, care necesită ajutorul psihiatrilor."

Chiar dacă greul acestui conflict este dus de militarii aflați în prima linie, războiul nu este limitat doar la tranșee. Oamenii sunt conectați la război în nenumărate moduri, indiferent de locul în care se află.