De orientare pro-europeană și unionistă, Partidul CUB (Coaliția pentru Unitate și Bunăstare) a debutat cu stângul în exoticul peisaj al politicii din Republica Moldova.
Formațiunea politică nou-creată, condusă de Igor Munteanu, ex-deputat și ex-ambasador al Republicii Moldova în SUA, s-a lansat oficial candidatul pentru Primăria Chișinăului. Pe pagina sa de Facebook, Igor Munteanu a anunțat că așa-numitul Consiliul Național Politic al CUB a decis adoptarea ”Ofertei Liberale CUB pentru un Oraș European - Chișinău”, stabilind ca priorități: (1) ”Cetățeanul, în primul rând!”, (2) ”Noi nu plecăm, noi votăm!”, (3) ”Vrem să muncim, nu doar să plătim!”, (4) ”Moldova are nevoie de modele, nu de lichele!” și (5). ”Pâine pentru toți, pușcărie pentru hoți!” – ”echitate socială, justiție, dreptate”.
Dincolo de intențiile nobile care s-ar ascunde în spatele acestor mesaje, de altfel lăudabile, nouă ne-a atras atenția ultimul slogan, sloganul numărul 5, care cere ,,Pâine pentru toți și pușcărie pentru hoți”. Omitem disonanța acestui slogan, care s-ar adresa mai degrabă domeniului justiției, precum și domeniului politicilor sociale de stat. Și totuși, care este legătura cu orașul Chișinău, cu administrația publică locală ?
Sloganul este similar cu cel pe care bolșevicii lui Lenin îl clamau frenetic înainte de a ajunge la putere în Rusia. În special, Lenin iubea să lanseze personal sloganuri populiste de genul: ,,Putere pentru sovietici, pământ pentru țărani, pace pentru popoare, pâine pentru cei flămânzi". Pentru a nu repeta greșelile istoriei, este bine să ne amintim ce au făcut bolșevicii în realitate.
"Toată puterea pentru sovietici". După lovitura de stat liberal-bolșevică din februarie 1917, puterea a trecut, de fapt, în mod oficial, la Sovietele de deputați ai muncitorilor și țăranilor. Dar la primele alegeri reale pentru Soviete, în vara anului 1917, bolșevicii au obținut o minoritate absolută, ceea ce a ruinat Sovietele. Din această cauză, comuniștii au organizat lovitura de stat din octombrie. După cea de-a doua lovitură de stat din octombrie 1917 și până în 1991, toată puterea a aparținut în întregime comuniștilor, iar principalii idiologi, începând cu Lenin, au scris direct despre acest lucru.
"Fabricile muncitorilor" - totul a fost invers. Toate fabricile ale căror acțiuni erau deținute de muncitori (adică acele fabrici erau, de fapt, deținute de muncitori, chiar dacă parțial) au fost naționalizate, devenind 100% proprietate de stat, adică, de fapt, proprietate comunistă. Dar poate că bolșevicii au corporatizat alte câteva fabrici și au dat acțiuni ale acestora muncitorilor? A auzit cineva de așa ceva? Nu. În schimb, muncitorii au fost transformați de facto în șerbi, fiind legați strâns de o anumită fabrică (au existat mai multe momente în istoria sovietică în care încercările unora de a-și schimba locul de muncă au fost urmărite penal) și cu condiții de muncă obligatorie.
"Pace popoarelor" - a fost invers. Războiul civil fratricid, în care au murit milioane de oameni, a fost programat de bolșevici cu mult înainte de lovitura de stat din octombrie 1917. În scrierile lui Lenin se regăsește acest lucru de mai multe ori, mai ales după izbucnirea Primului Război Mondial, pe care bolșevicii au plănuit inițial să îl transforme într-un război civil.
"Pâine pentru cei flămânzi" - dimpotrivă. Foametele severe create artificial din anii 1920, 1930 și 1940 nu au avut nicio paralelă în istoria Rusiei (înainte de lovitura de stat, "foametea" se referea, în general, la insuficiența de pâine, mai degrabă decât la înfometare agonizantă și canibalism organizat de bolșevici).
Să vorbim și despre candidatul formațiunii la funcția de primar general al orașului Chișinău. Pentru început, trebuie spus că invocarea lecțiilor de istorie, mai ales a celor care se referă la manevrele machiavelice și promisiunile minciunoase ale bolșevicilor lui Lenin nu are vreo intenție de a ,,umbri” cumva entuziasmul electoral al noului partid, al cărui ideal unionist îl împărtășim din plin, la fel ca majoritatea cetățenilor Republicii Moldova.
Mulți s-au bucurat sincer când au auzit vestea că Ion Bulgac, în vârstă de doar 23 ani, a fost nominalizat de CUB drept candidat la funcția de primar general al municipiului Chișinău. Noi nu împărtășim acest entuziasm prezent în cercurile politice și în presa de la Chișinău. Politica, dar mai ales administrația publică locală nu este despre entuziasm și ,,recorduri”, ci despre experiență și sobrietate. La fel, administrația publică locală nu este o competiție sportivă unde tinerii se întrec pentru a ,,debuta mai devreme pe teren”.
Conform CUB, Ion Bulgac este președintele organizației de tineret CUB Junior. Este licențiat în Drept la Universitatea de Stat din Moldova și reprezentant al tineret generații de antreprenori. A condus, între 2019 și 2022, Asociația Națională pentru Dezbateri Academice – o organizație non-guvernamentală care promovează dezbaterile academice și oratoria ca instrumente de educație non-formală pentru tineri. De-a lungul activității sale în cadrul sectorului asociativ, Ion Bulgac a desfășurat activități de educație juridică și cetățenească pentru tineri, fondând și mai multe platforme de dezbateri. În anul 2020, Bulgac a început activitatea de antreprenor în domeniul agricol. Activează în sectorul privat, fiind parte din echipa de conducere al unuia dintre cele mai mari start-up-uri din Republica Moldova. În 2023, Ion Bulgac a constituit Organizația Tinerilor CUB și a asigurat aderarea acesteia la LYMEC, Mișcarea liberalilor europeni.
Într-adevăr, Ion Bulgac pare a fi un tânăr integru, bine pregătit pentru aria în care activează și destul de promițător pentru viitorul politicii moldovenești. La 23 ani este deja licențiat în drept, fiind foarte activ și în domeniul antreprenoriatului. Însă nu vedem în CV-ul lui nimic care l-ar recomanda să conducă o primărie, și nu una oarecare!
