Astăzi, 6 iulie, se împlinesc 74 de ani de la cel de-al doilea (și cel mai mare) val de deportări din Basarabia. Cu această ocazie, la Chișinău sunt programate mai multe manifestanții, iar în fața Guvernului a apărut, simbolic, un vagon de tren. În această dată, în 1949, puterea sovietică a început trimiterea în Siberia și Kazahstan a 34.270 de persoane din Basarabia, dintre care 11.245 de copii.

„Într-o singură zi bunici și părinți de-ai noștri au fost încărcați în peste 1500 de vagoane pentru vite și trimiși spre pierzanie”, a declarat președinta Maia Sandu, în cadrul unui eveniment de comemorare desfășurat joi dimineața la monumentul „Trenul Durerii” din scuarul Gării Feroviare din Chișinău.

Aici a fost ținută o slujbă de pomenire, în memoria celor decedați în urma deportărilor, iar conducerea statului a depus flori.

„Azi în Piața Marii Adunări Naționale și în următoarele zile va fi instalat un muzeu care să onoreze memoria deportaților. Vă îndemn să mergeți, cu familia, cu copiii, să ne recunoaștem trecutul și să construim un viitor bazat pe bună înțelegere, compasiune și unitate”, a anunțat Sandu.

Drapel în bernă și evenimentele de comemorare în Chișinău și alte orașe

Pe 6 iulie, de Ziua Comemorării Victimelor Stalinismului, sunt organizate mai multe manifestări, iar în semn de doliu, Drapelul de Stat este coborât în bernă.  

Pe lângă expoziții de documente și conferințe științifice la muzee, biblioteci și în aule universitare, mass-media va pune pe post emisiuni, care să educe cultura memoriei și a non-nostalgiei totalitarismului, cu mărturisiri ale supraviețuitorilor.

Pe 6 iulie, Centrul Național al Cinematografiei va proiecta filmul „Siberia din oase”, iar la Naționalul „Mihai Eminescu” se va juca, pentru a 85-a oară, spectacolul „Dosarele Siberiei”, cu casele închise, după ce în cadrul Turneului Memoriei, spectacolul a fost îndelung aplaudat în ultima lună la Ungheni, Edinet, Chișinău, Soroca, Cimișlia, Hâncești și Rezina.

Vagoane în Piața Marii Adunări Naționale

Mai multe vagoane din lemn au fost instalate în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, pentru comemorarea victimelor celui mai mare val de deportări din Basarabia.

Foto: Igor Cașu

Proiectul a fost realizat cu susținerea Agenției Naționale a Arhivelor și a Muzeului Național de Istorie.

„Pentru ei erau liste, pentru noi sunt ființe vii, familiile noastre. Atât costă viața unui om pentru un regim odios, totalitar”

„Oamenii Moldovei - de toate etniile, care își duceau traiul demn și pașnic pe aceste pământuri, au fost încărcați în toiul nopții, sub arme ca pe niște criminali, în vagoane pentru vite, și duși la mii de kilometri de casă. Unii au murit pe drum de foame și boală, alții au murit la destinație din cauza condițiilor inumane. 

Tații au fost despărțiți de familie, copiii mureau pe drum. Părinții, bunicii noștri - oameni care munceau pământul - oameni de omenie, fără nicio vină, fără niciun drept de apel, au fost deportați, înfometați, uciși în baza unor liste”, a declarat Maia Sandu, care a făcut referire la listele originale oferite de Arhivele Naționale: „Iată, acest teanc de foi reprezenta soarta a mii de suflete. Pentru ei erau liste, pentru noi sunt ființe vii, familiile noastre. Atât costă viața unui om pentru un regim odios, totalitar”.

„Să le cinstim numele și să-i cunoaștem așa cum au fost - plini de omenie, harnici, respectuoși, cu spatele drept și capul sus, cu frică de Dumnezeu și dragoste de neam”

„Anul trecut Agenția națională a arhivelor a publicat pentru prima dată lista persoanelor deportate în perioada 6-9 iulie 1949. Acolo sunt rudele noastre, părinți, frați, surori, bunici, mătuși, unchi - acolo este neamul nostru.

Să-i onorăm prin simplul fapt de a nu lăsa uitării suferințele lor. Să le ținem amintirea vie prin transmiterea poveștilor de viață către generațiile care au avut norocul să nu cunoască astfel de teroare. Să le cinstim numele și să-i cunoaștem așa cum au fost - plini de omenie, harnici, respectuoși, cu spatele drept și capul sus, cu frică de Dumnezeu și dragoste de neam”, a spus șefa statului.

„Mulți ani la rând ni s-a interzis să vorbim despre teroarea prin care a trecut Moldova. Am fost impuși să ne plângem durerea pe ascuns. Azi o putem face deschis. Azi avem datoria să o facem. Azi putem spune cât de tare ne doare fiecare copil sau părinte pierdut. Fiecare dintre noi are în familie pe cineva care a fost deportat. Să-i auzim pe cei care mai sunt încă printre noi. Să povestim despre ei, să ținem minte la ce au fost supuși, să le transmitem istoriile. Să vorbim despre cele 3 valuri mari de deportări -  iunie 1941, iulie 1949 și aprilie 1951. 

Din Republica Moldova au fost deportate forțat peste 72 de mii de persoane între 1929 (RASSM) și 1950. O treime dintre ei erau copii mai mici de 15 ani. 

Să vorbim despre foametea organizată de Uniunea Sovietică care a distrus țara noastră - în doar un an - din decembrie 1946 până în august 1947 - în medie 425 de oameni mureau de foame într-o zi”, a mai declarat președinta.

„Au vrut să construiască totalitarismul fără a avea nicio rezistență sau obstacol. Au încercat să decapiteze neamul nostru de cei mai înțelepți şi harnici oameni”

Potrivit Maiei Sandu, deportările făcute de regimul sovietic aveau un singur scop - să curețe Moldova de intelectuali, oameni cu gândire critică, de gospodarii din satele noastre, care nu voiau să intre în kolhoz, și de oricine nu era de acord cu regimul: „Astfel, au vrut să construiască totalitarismul fără a avea nicio rezistență sau obstacol. Au încercat să decapiteze neamul nostru de cei mai înțelepți şi harnici oameni”.

„Oamenii deportați nu erau ucigași, hoți sau bandiți. Din contra. Erau temelia ţării: oneşti, inteligenţi şi harnici. Erau primari, profesori, preoți, medici. Erau țărani cu gospodării frumoase obţinute cu multă trudă. Erau copii, care au fost declaraţi duşmani ai poporului, chiar dacă nici nu mergeau la şcoală încă. „Dușmani ai poporului” - așa i-a numit regimul. Oameni cumsecade, țărani vrednici - așa îi știm noi.

Să le onorăm memoria. Să continuăm procesul de reabilitare a victimelor regimului totalitar sovietic, chiar dacă nu au greşit cu nimic şi chiar dacă nu vom putea compensa niciodată suferinţele lor, pierderile de vieți omenești și distrugerea familiilor”, a adăugat oficiala.

Rusia, moștenitoarea URSS, nu și-a asumat niciodată responsabilitatea și nu a alocat niciun ban pentru despăgubiri. Sandu: „Este cinic și rușinos că mai avem încă persoane, în Parlament și în alte poziții de răspundere, care elogiază trecutul sovietic”

„Federația Rusă, moștenitoare de drept a Uniunii Sovietice, nu și-a asumat niciodată responsabilitatea pentru aceste tragedii ale trecutului și nu a alocat niciun ban pentru despăgubirea cetățenilor supuși represiunilor. Este cinic și rușinos că mai avem încă persoane, în Parlament și în alte poziții de răspundere, care elogiază trecutul sovietic responsabil de pieirea atâtor moldoveni. Când știi că părinții, bunicii tăi au fost duși la pierzanie, cum poți să lauzi călăul?

Avem cu toţii datoria să ne îngrijim de familiile celor deportați, chiar dacă o facem prea încet și prea puțin. Este important ca poveștile terorii din gulaguri să nu dispară odată cu persoanele deportate. Noi avem datoria să le ducem mai departe, către copiii noștri, pentru ca viitorul nostru să fie construit pe temelia adevărului, a memoriei înaintașilor noștri și a speranței că niciodată nu vom permite ca neamul nostru să fie supus unei asemenea terori”, a conchis Maia Sandu.

La comemorarea victimelor deportărilor regimului comunist au venit și reprezentanți ai conducerii Primăriei capitalei.

„25 de mii de personalități, oameni gospodari, oameni care pentru simplul motiv că aveau casă, că știau cum să-și educe cu demnitate copiii, pentru faptul că învățau copii la școală, pentru faptul că tratau și acordau asistență medicală, pentru simplul fapt că erau oameni, au fost ridicați, forțați, urcați în acele vagoane de groază și duși în siberiile de gheață. Cei 25 de mii de chișinăuieni ar fi contribuit la prosperarea Chișinăului și întregii țări. Dar acel regim a considerat că istoria trebuie schimbată. Iată de ce fiecare din noi are obligația morală să păstreze vie memoria lor. Fie veșnică memoria și amintirea celor care suferit pe nedrept”, a declarat viceprimara mun. Chișinău, Angela Cutasevici.

Între 1941-1951, de pe actualul teritoriu al Republicii Moldova au fost deportați circa 100.000 de oameni

În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, regimul sovietic a ridicat zeci de mii de ţărani basarabeni, pe care i-a dus în Siberia în lagăre de muncă forţată, iar averile lor au fost confiscate.

La acea operațiune au participat peste 4.000 de lucrători operativi ai Ministerului Securității de Stat al URSS, inclusiv aduși din alte republici, peste 13.000 de ofițeri și soldați și aproape 25.000 de activiști de partid din Moldova. De asemenea, au fost mobilizate 4.000 de autovehicule, 30 de garnituri de tren cu 1.570 de vagoane pentru vite. 

Între anii 1941 şi 1951 au fost trei valuri de deportări, iar istoricii apreciază că numărul total al deportaţilor basarabeni ar fi între 80 şi 120 de mii.