În contextul în care cetățenii Republicii Moldova sunt în continuare inundați de varii forme de conținut mediatic rusesc și, mai rău decât atât, foarte mulți îl agreează, vom prezenta în cele ce urmează o analiză realizată pentru lsm.lv de experta letonă în combaterea dezinformării, Anete Bērzkalne, despre modul în care Kremlinul folosește inclusiv divertismentul în scopuri propagandistice. 

Înainte de toate, precizăm faptul că, începând cu luna iulie a acestui an, organul de supraveghere al mass-media din Letonia a interzis retransmiterea și distribuția a 142 de canale TV rusești. Programele de divertisment, inclusiv emisiunile de comedie populare cunoscute publicului leton, constituie un element de bază al televiziunii ruse. Deși emisiunile cu pricina sunt adesea percepute ca fiind destinate exclusiv divertismentului și lipsite de influență politică, aceasta este o concepție greșită.

Având în vedere că aproape toate canalele de televiziune rusești sunt deținute sau controlate de stat, conținutul lor este modelat de directivele Kremlinului. Potrivit World Press Freedom Index 2024, publicat de Reporters Without Borders, mass-media rusă este obligată să urmeze ordinele venite din biroul dictatorului rus Vladimir Putin. Drept urmare, aceste canale servesc ca instrumente eficiente pentru răspândirea propagandei și a dezinformării, ceea ce explică interzicerea extinsă aplicată de autoritățile letone asupra canalelor TV rusești.

Divertismentul ca instrument de propagandă. Ce spun experții

Peter Pomerantsev - jurnalist, autor și producător de televiziune britanic de origine sovietică, cu experiență directă în televiziunea rusă - oferă o perspectivă din interior asupra industriei în cartea "Nothing Is True and Everything Is Possible", publicată în 2014. 

Pomerantsev precizează următoarele: "Primul lucru pe care l-a făcut președintele Putin atunci când a venit la putere în anul 2000 a fost de a prelua controlul televiziunii. Televiziunea a fost (instrumentul - n.red.) prin care Kremlinul a decis ce politicieni va 'tolera' ca opoziție marionetă, care ar trebui să fie istoria, temerile și conștiința țării. Iar noul Kremlin nu va face aceeași greșeală pe care a făcut-o vechea Uniune Sovietică: nu va lăsa niciodată televiziunea să devină plictisitoare. Sarcina e de a sintetiza controlul sovietic cu divertismentul occidental". 

Spectacolele de divertisment, umoristice pot acționa ca puternice instrumente pentru comunicarea strategică. Această constatare este evidențiată într-un studiu realizat în 2017 de Centrul de excelență al comunicațiilor strategice NATO (NATO StratCom) din Riga. Cercetarea a implicat analizarea unor studii de caz referitoare la modul în care umorul în emisiunile TV rusești este folosit în comunicarea strategică.

Sigita Struberga, coautoare a cercetării și secretar general al Organizației Transatlantice Letone (LATO), amintește următoarele chestiuni: "În general vorbind, la acea vreme, societatea letonă era foarte pasionată de programele de divertisment produse în Rusia. Cu toate acestea, a fost puțin conștientizat faptul că un astfel de conținut ar putea avea un impact negativ asupra opiniei publice. Oamenii nu aveau o înțelegere atât de profundă. Sondajele de opinie au indicat că nu numai vorbitorii de limbă rusă, ci și vorbitorii de letonă au urmărit emisiuni de divertisment ale televiziunilor rusești și le-au perceput ca fiind relativ inofensive". 

Influența subtilă a comediei: percepția publică și contextul istoric

Sigita Struberga notează că sondajele de opinie sugerează că oamenii abordează, în general, programele de divertisment, inclusiv emisiunile de comedie, cu mai puțin control critic în comparație cu conținutul de știri. Deoarece comedia este adesea percepută ca fiind exclusiv pentru distracție și în afara domeniului influenței politice a regimului, ea poate funcționa subtil ca un instrument puternic pentru formarea opiniei publice.

S-ar putea argumenta că, în spațiul post-sovietic, percepția că divertismentul este lipsit de influența politică a regimului a fost influențată de utilizarea în istorie a "anecdotelor" (bancurilor). Povestirea anecdotelor a fost o distracție foarte populară și a servit ca o modalitate de a critica regimul și de a expune paradoxurile sistemului, permițându-le oamenilor să râdă de absurd și să evidențieze deconectarea dintre retorica partidului și realitate, așa cum spune o anecdotă populară:

"Un bărbat în vârstă vizitează o clinică și cere să facă o programare la un medic care îi poate trata ochii, urechile și nasul. Recepționera explică: «Doctorul pentru urechi și nas este diferit de cel pentru ochi»".

"Dar problema mea implică atât ochii, cât și urechile mele!", insistă bătrânul.

"Și care pare să fie problema?", a întrebat recepționera. 

"Aud un lucru", răspunde bărbatul în vârstă, "dar văd cu totul altceva...".

De fapt, povestirea anecdotelor a fost considerată atât de subversivă încât oamenii au fost persecutați pentru asta. După cum atestă documentația oficială a Arhivei Istorice de Stat din Letonia, încă din 1946 un cetățean leton a fost condamnat la închisoare pentru că ar fi propagat articole contrarevoluționare și antisovietice, precum și pentru că a povestit anecdote care i-au vulgarizat pe liderii comuniști. 

În prezent, difuzarea emisiunilor de comedie la TV poate crea iluzia că societatea este liberă să-și exprime opiniile și că umorul funcționează independent de constrângerile politice. Totuși, așa cum subliniază Sigita Struberga, în regimurile autoritare precum Rusia actuală, umorul funcționează diferit față de ceea ce se întâmplă în democrații. În timp ce țările democratice permit libertatea de a critica și de a râde de orice, acesta nu este cazul în Rusia – satira care îl vizează pe președinte rămâne strict interzisă. Chiar dacă în programele rusești pot apărea glume despre Vladimir Putin, din conținutul acestora lipsesc criticile autentice la adresa modului în care își exercită mandatul. 

Această opinie este împărtășită și de Rytis Bulota, lector la Universitatea Vytautas Magnus din Kaunas, Lituania. După cum spune Bulota, imaginați-vă o glumă despre Vladimir Putin, care confundă dimineața vodca cu ceaiul și o și bea. Oamenii ar putea spune: "Vezi, putem glumi despre Putin!" – dar o astfel de glumă i-ar putea plasa de fapt pe liderii politici ai Rusiei, în special pe Putin, într-o lumină favorabilă. "Glumele nu sunt cu adevărat critice sau puternice", subliniază Bulota. Astfel funcționează spectacolele de comedie în Rusia de astăzi.

Acest aspect se corelează cu observația făcută de Sigita Struberga referitoare la o tendință recentă observată în Rusia și anume ca umorul să fie din ce în ce mai folosit pentru a perpetua iluzia libertății. Struberga notează că, în realitate, "tot ceea ce se produce în sectorul divertismentului rus, indiferent de cât de nesemnificativ pare, este monitorizat de Kremlin dacă are vreo sublinie politică. Adevărata libertate de exprimare nu mai există".

În realitate, adevărata dezinformare constă în iluzia libertății. Deși poate părea că oamenii pot glumi despre orice, această presupusă libertate este doar o iluzie.

Rolul dublu al comediei în războiul dus de Rusia contra Ucrainei, dar nu numai

Odată cu debutul invaziei rusești la scară largă asupra Ucrainei, spectacolele de comedie au fost folosite de Kremlin pentru a normaliza războiul. În timp ce sloganurile sovietice promovau cândva pacea, comedianții contemporani folosesc acum umorul pentru a promova acceptarea războiului. Această tactică servește mai multor scopuri. Transformând evenimentele serioase în glume, Rusia minimizează gravitatea situației și abate atenția publicului de la problemele critice, determinând publicul să le subestimeze sau să le ignore. 

Cu toate acestea, umorul poate servi nu numai ca instrument de propagandă, ci și ca mijloc de rezistență. Poporul ucrainean ilustrează acest lucru folosind umorul pentru a face situațiile îngrozitoare mai suportabile și pentru a alimenta speranța unui rezultat pozitiv.

Reflectând asupra acestei chestiuni, comediantul și actorul leton Jānis Skutelis punctează următoarele: "Umorul promovează un sentiment de apartenență și unitate". Skutelis își amintește că, în timpul regimului sovietic în Letonia, a face glume despre Brejnev și alți lideri nu era doar pentru distracție, ci a fost un instrument strategic pentru a rezista vremurilor dificile, a menține reziliența și a ridica moralul. Făcând o paralelă cu Ucraina, Skutelis sugerează că glumele despre Putin pot face situația mai ușor de gestionat. 

Prin urmare, umorul se extinde dincolo de simplul divertisment, funcționând ca un instrument social și politic care influențează percepția publicului și răspunsurile emoționale. Umorul unește oamenii, întărește legăturile cu comunitatea, oferă sprijin emoțional și susține moralul în momentele dificile. Umorul poate fi asemănat cu o sabie cu două tăișuri: deși uneori poate banaliza probleme serioase, are și puterea de a devoala un sistem degradat și de a expune nedreptățile, la fel ca bufonul care îndrăznește să spună adevărul regelui.