Obținerea de către Donald Trump al celui de-al doilea mandat la Casa Albă a stârnit, la Chișinău, în cercurile politice și de analiză a relațiilor internaționale, atât îngrijoare, cât și optimism. Cei care împărtășesc sentimentul de optimism își argumentează opiniile prin faptul că, tradițional și istoric, un republican la Casa Albă este mai dur în relația cu satrapii de la Kremlin. 

Ceilalți, mai alarmiști, opinează că Donald Trump s-ar conduce în relația cu Moscova după paradigma balanței de putere în estul Europei, și – cel puțin în spațiul post-sovietic, cu excepția țărilor baltice, singurele foste colonii sovietice astăzi membre UE și NATO – ar putea fi susceptibil să facă unele concesii Rusiei, respectându-i-se statutul de mare putere regională și așa-zisele “interese strategice”. 

Eventualitatea unor asemenea cedări făcute moștenitoarei autodeclarate a URSS în ceea ce portavocile Kremlinului numesc a fi “zonă de interes strategic rusească care ni se cuvine de drept”, evident, “peste capetele” popoarelor și statelor post-sovietice independente, ar trebui să îngrijoreze, iar R.Moldova este și ea un stat post-sovietic, deși – ăsta-i adevărul – nu satisface toate criteriile unei statalități autentice (haideți să fim serioși). 

Prin urmare, R.Moldova ar trebui să facă un efort pentru a analiza serios și la rece care ar putea fi viitoarea arhitectură de securitate în spațiul post-sovietic și est-european după încheierea războiului rusesc de agresiune și ocupație împotriva Ucrainei. 

Deocamdată vedem un ușor optimism pe fețele elitelor politice pro-europene de la Chișinău, care încă nu au ieșit din euforia alegerilor. Totuși, strict pe relația cu Basarabia, Donald Trump nu s-a remarcat cu absolut nimic în perioada primului său mandat la Casa Albă, cel de-al doilea stat românesc lipsind cu desăvârșire nu doar de pe agenda politică a sa, ci și din discursurile sale publice (detalii AICI). 

R.Moldova nu a figurat nicăieri la Casa Albă cât timp Trump a fost acolo, iar asta ne face, sigur fără a ne grăbi să estimăm câtuși de puțin cum ar putea arăta lucrurile de această dată (un detaliu curios este că Donald Trump NU a felicitat-o pe Maia Sandu cu ocazia realegerii sale în funcția de președinte), să credem că cel de-al doilea stat românesc este privit de către Partidul Republican în aceeași cheie de securitate ca și oricare alt stat post-sovietic, indiferent dacă are sau nu graniță cu Rusia. Spre exemplu, nici Armenia, nici R.Moldova nu au graniță cu Rusia, dar acest lucru nu împiedică Kremlinul să vorbească despre aceste state din perspectiva paradigmei sale colonial-imperiale a “apartenenței” lor directe sau indirecte la moștenitoarea URSS (detalii AICI).

Partea bună este că SUA și Donald Trump au o relația excelentă cu România, care este un partener strategic important al Washingtonului, mai important decât Ungaria populistului și filorusului Viktor Orban, având în vedere implicațiile date de poziția geostrategică a țării noastre la Marea Neagră și în estul Europei și spațiul post-sovietic în general (detalii AICI și AICI).  

Iată de ce, cum de altfel s-a întâmplat în toți acești 33 de ani de așa-zisă independență a R.Moldova, singura modalitate prin care Basarabia poate să figureze pe harta de interese strategice și geopolitice a SUA, salvându-se din mrejele așa-ziselor “zone de interese strategice rusești”, este cu și prin România și NATO. Această apropiere ar trebui să facă posibilă și să ducă finalmente la o Reunificare pașnică a României și a R.Moldova în granițele actuale recunoscute internațional ale celor două state românești. 

Acest scenariu este susținut de partenerul nostru strategic, Ucraina, care vrea și retragerea imediată a trupelor rusești de ocupație din așa-zisa Transnistria. Unirea, aducerea NATO la Est de Nistru și demilitarizarea teritoriilor moldovenești din stânga Nistrului ar aduce o mai mare siguranță și securitate pentru teritoriile sud-estice și pontice ale Ucrainei (detalii AICI).

(Sursa ilustrație deschidere: Infotag)