Un subiect des întâlnit în spațiul public este „Republica Moldova trebuie să aibă relații comerciale bune atât cu Uniunea Europeană, cât și cu Rusia”. Acest narativ este folosit și de mulți politicieni, care promovează ideea că o astfel de politică ar fi în interesul nostru național și că Moldova ar putea beneficia de pe urma unei astfel de strategii. Această idee este bine primită în societate, astfel, potrivit Barometrului socio-politic, iunie 2025, realizat de către IMAS, la întrebarea „Care din următoarele lucruri le-ați considera ca fiind în interesul nostru național?”, la compartimentul „O relație echilibrată, atât cu Rusia, cât și cu europenii”, 77% sunt pentru astfel de relații. 

La prima vedere, pare o idee simplă și rezonabilă. Însă realitatea ascunde o nuanță esențială: Federația Rusă nu urmărește doar parteneriate comerciale, ci folosește frecvent comerțul ca instrument politic în raport cu Republica Moldova. În schimb, Uniunea Europeană a fost și rămâne un partener economic strategic pentru Republica Moldova. Chiar și în perioada guvernării comuniste, exporturile Republicii Moldova către UE au crescut semnificativ, de la 182,4 milioane USD în 2001 la 667,3 milioane USD în 2009. În prezent, Uniunea Europeană reprezintă principalul partener comercial al Republicii Moldova, cu 67,5% din exporturi. 

Sursa: Biroul Național de Statistică

De-a lungul timpului, Uniunea Europeană a oferit un sprijin constant Republicii Moldova, mai ales în perioadele în care Federația Rusă a impus embargouri asupra produselor moldovenești. În schimb, Federația Rusă a folosit în mod repetat comerțul ca instrument politic în raport cu Republica Moldova. Spre exemplu, deși exporturile moldovenești spre Rusia au crescut între 2000 și 2005, relațiile s-au deteriorat brusc după respingerea Planului Kozak în 2005, care urmărea federalizarea țării. De asemenea, pe măsură ce Moldova își întărea parcursul european, fiind inclusă în Politica Europeană de Vecinătate în 2004 și devenind membru cu drepturi depline al Procesului de Cooperare în Europa de Sud-Est în 2006, Rusia a reacționat prin presiuni și sancțiuni.

Pe 27 martie 2006, Rusia a impus un embargo asupra vinurilor moldovenești, motivând decizia prin „probleme de calitate”, acuzații pe care Chișinăul le-a respins, catalogând interdicția drept o măsură politică menită să pedepsească orientarea pro-europeană a Moldovei. Industria vinului, care genera aproximativ 25% din PIB și depindea în proporție de 80% de piața rusă, a fost grav afectată. În doar câteva luni, producția vinicolă a scăzut cu 63%, iar economia a înregistrat pierderi comerciale de aproape 200 de milioane de dolari.

De asemenea, embargoul impus de Rusia nu a afectat doar industria vinului, ci și producătorii de mere, care depindeau în proporție de 80% de piața rusă. Exporturile de mere s-au prăbușit de la 19,6 milioane USD în 2004 la 6,5 milioane USD în 2005, ajungând la doar 300 de mii USD în 2006, afectând grav agricultura și economia Republicii Moldova.

Un alt exemplu că politica dictează relațiile comerciale dintre Moldova și Rusia a fost semnarea Acordului de Liber Schimb cu Uniunea Europeană, pe 27 iunie 2014. Acest pas spre Europa a iritat Moscova, care a reacționat cu restricții și sancțiuni comerciale. În doar doi ani, exporturile Moldovei către Rusia s-au prăbușit de la 631,93 milioane USD în 2013 la doar 240,65 milioane USD în 2015.

Până la semnare, Rusia a încercat să blocheze semnarea acordului de liber schimb, iar până în septembrie 2013, cu doar câteva luni înainte ca Moldova să semneze Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, a impus un nou embargo asupra vinurilor moldovenești. În 2014, vinificatorii au înregistrat pierderi de peste 24 de milioane de euro din cauza acestei interdicții. 

Cu toate acestea, vinurile moldovenești au găsit piețe mai sigure de export; un exemplu în acest sens este Vinăria Purcari, care, după embargouri, s-a orientat spre piața europeană, iar din februarie 2018 este listată la Bursa de Valori București (BVB), demonstrând astfel că piața europeană este cea mai avantajoasă pentru producătorii autohtoni. În prezent, cota Rusiei în totalul exporturilor de vinuri este de aproximativ 1%, ceea ce evidențiază că această piață nu mai are nicio importanță.

Sursa: Comtrade

De asemenea, după semnarea acordului, în iulie 2014, Rusia a extins embargoul, interzicând importul de fructe și legume proaspete și conservate din Moldova, invocând „încălcări fitosanitare”. Imaginea a zeci de tone de mere moldovenești zdrobite cu buldozerul pe teritoriul rus a devenit un simbol puternic al presiunii politice exercitate asupra Moldovei. Chiar și în 2018, când o parte din restricții au fost relaxate, embargourile au rămas un instrument de presiune diplomatică asupra Chișinăului.

În concluzie, această politică nu este una eficientă, deoarece, de fiecare dată când Republica Moldova se apropie mai mult de Uniunea Europeană, ca reacție, Rusia utilizează comerțul ca instrument politic.

Astfel, fiecare cetățean trebuie să își pună întrebarea ce este mai important pentru noi: relațiile comerciale cu UE, unde exporturile în 2025 au fost de 2,55 miliarde USD, alături de sutele de milioane de euro care au fost oferite și vor fi în continuare, sau relațiile comerciale cu Rusia, unde exporturile au fost de aproximativ 107,3 milioane USD, o piață care deja își pierde relevanța și care utilizează economia ca instrument de presiune, generând instabilitate pentru antreprenori.

Silviu Plopa este jurnalist economic la BusinessClass.md și student în anul al II-lea de masterat în Finanțe Publice și Fiscalitate, la Academia de Studii Economice din Moldova (ASEM). Este președinte al Ligii Studenților din Basarabia și expert economic asociat la IDIS „Viitorul”.