Au trecut mai bine de trei decenii de la războiul de la Nistru, din 2 martie 1992, soldat cu moartea a sute de luptători moldoveni și rănirea altor câteva mii, cu ruperea unei bucăți importante a R.Moldova, dar și cu împiedicarea unirii cu România, după cum înalți oficiali ruși au afirmat răspicat mai târziu, iar anomalia persistă. Evidențele criminale ale Rusiei de atunci și de acum nu mai sunt însă puse la îndoială de nimeni.
O parte importantă din ele au fost rememorate de presa de la Chișinău care a subliniat că Federația Rusă a dorit mai ales, prin orchestrarea acelui război criminal, foarte asemănător, din multe puncte de vedere, cu invazia din Ucraina, să țină Chișinăul mai departe captiv în spațiul său de influență. Planul Rusiei a funcționat până recent, dar sunt șanse ca el să fie, în sfârșit, aruncat la tomberonul istoriei dacă politicienii din R.Moldova continuă în spiritul celor petrecute joi la Chișinău (înlocuirea sintagmei „limba moldovenească” din Constituție cu „limba română”, deocamdată în faza de proiect, și Declarație votată în Parlament, prin care R.Moldova condamnă războiul de agresiune al Federației Ruse împotriva Ucrainei și se alătură eforturilor statelor democratice de înființare a unui tribunal care să condamne crimele de război comise de regimul de la Moscova).
Reamintim că, în ultima săptămână a lunii februarie, pe canalele de socializare au fost transmise, dinspre Rusia și agenții de influență, zile la rând, mesaje destabilizatoare care vizau R.Moldova. Acestea indicau faptul că un iminent atac ucrainean este pe cale să se prouducă în așa-zisa Transnistria. Unele canele postau chiar și imagini care ar fi surprins trupe și echipamente masate de Ucraina la granița transnistreană. Totul s-a dovedit, firește, în zilele care au urmat, doar o mare dezinformarea în cel mai pur stil kaghebist. PODUL a scris AICI.
Corespondentul Deutsche Welle la Chișinău, Vitalia Călugăreanu, despre războiul început în martie 1992: „Un război care a rupt Moldova în două, generând o enclavă separatistă exploatată astăzi de grupările politico-criminale ruse. În spatele armatei rusești de ocupație și a așa-zișilor „pacificatori” ruși, în ultimele trei decenii, s-a întărit un regim separatist a cărui menire este să țină întreaga Moldovă blocată în sărăcie și în sfera de influență a Rusiei. În 31 de ani a crescut o nouă generație. Din cauza propagandei rusești, tolerate de guvernările corupte de la Chișinău, mulți moldoveni și-au îndrăgit călăul și au uitat istoria.
Tactica prin care Rusia a rupt Moldova în două în 1992 este aplicată astăzi în Ucraina. Exact același scenariu – cu teritorii ocupate și băștinași trimiși să lupte contra țării lor, cu mercenari (în cazul Transnistriei cazaci de pe Don) și pușcăriași aduși din Rusia și scoși în prima linie drept carne de tun. Moldova a trecut prin acest calvar atunci când Ucraina era pro-rusă și tolera agresiunea Rusiei împotriva Moldovei, fapt recunoscut acum de oficialii de la Kiev , care spun că au o datorie morală față de Moldova. (...)
În anul 2002, într-o conferinţă de presă susţinută în Parlamentul de la Chişinău, fostul preşedinte al Dumei de Stat a Rusiei, Ghennadi Selezniov, a făcut următoarea declarație: „Rusia a fost nevoită să declanşeze războiul din Transnistria ca să oprească unirea Moldovei cu România”. Această declarație, prin care Rusia recunoaște că a provocat războiul de la Nistru, a contat în procesul de la CEDO al „grupului Ilașcu” contra Rusiei. (...)
Generalul Ion Costaș este cunoscut în Republica Moldova pentru succesul operațiunii coordonate de el în august 1991, soldate cu reținerea lui Igor Smirnov - cel care urma să devină, după război, primul „președinte” al pseudo-republicii moldovenești nistrene (Transnistria). Smirnov a fost răpit din hotelul KGB-ului din Kiev de către un comando format din polițiști moldoveni, trimis în Ucraina de generalul Costaș. În interviul pe care l-a oferit recent, el a dezvăluit detalii despre acea operațiune”. Detalii AICI
Participant la războiul din 1992 și autor al volumului „O viziune din focarul conflictului de la Dubăsari”, scriitorul Vasile Grecu a declarat pentru Radio Chișinău că a fost vorba despre un război de agresiune al Federației Ruse asupra R. Moldova. Acest lucru este demonstrat de implicarea Armatei a 14-a ruse în mod direct în lupte, cu tancuri și armamentul din dotare:
„Faptul că armata a 14-a e implicată este demonstrat și de filmările de la Tighina în care se vede cum merg tancurile și trag. Au fost nimicite în jur de șase tancuri de artileriștii noștri. La noi când a fost atacat, prin mai, a venit o blindată, din urmă un tanc. Iurie Coțofan a nimicit blindata, a tras și în tanc, cel din urmă retrăgându-se fumegând. Acum la Corjova, în acel loc, este placa comemorativă a orașului Dubăsari unde au avut loc luptele, pe care este scris că a participat Armata a 14-a. Ei recunosc că au fost au fost acolo. Este indicat și numele, prenumele celor care au murit și că toți sunt din armata a 14-a”.
Originar din Dubăsari, Vlad Grecu, care a luptat ca voluntar în 1992, regretă faptul că localitățile din raionul Dubăsari care la începutul războiului erau împotriva regimului separatist, treptat au trecut de partea Tiraspolului, și acum teritoriul din stânga Nistrului este puternic rusificat.
„În 1992, mai mult din jumătate din Dubăsari erau pentru Moldova și satele din jur, care intrau în componența raionului Dubăsari, numai două au trecut de partea Transnistriei. Azi s-a terminat războiul și toate satele care erau din stânga Nistrului clar că au fost cedate și-au trecut… de voie, de nevoie au schimbat președinții de primărie, de colhozuri, au schimbat directorii școlilor, în directori care să fie loiali lor”.
Războiul s-a încheiat pe 21 iulie 1992 prin semnarea unui acord de încetare a focului între președinții Moldovei și Rusiei – o greșeală diplomatică (prin care își recunoaște calitatea de agresor) pe care Rusia nu a mai repetat-o în conflictele provocate în alte republici ex-sovietice.
Potrivit datelor oficiale, mai mult de 28.000 de combatanți au participat la conflictul armat de pe Nistru, peste 300 și-au pierdut viața în lupte și 3500 au fost răniți. Zeci de persoane au dispărut în timpul războiului din 1992, arată Radio Chișinău.
Recent, așa-zisa Transnistria a recunoscut indirect că România nu s-a implicat în războiul ruso-moldovenesc din 1992.
„Mercenarii români” și „fasciștii români” sunt principalele mituri care circulă în regiunea transnistreană ocupată de Rusia. Aceste minciuni propagandistice au fost promovate de serviciile speciale din Federația Rusă, pentru a desena în mințile oamenilor imaginea de dușman român. Din informațiile mincinoase lansate de propaganda rusă mai pot fi enumerate cele despre „fasciștii români care au violat fetele de la Colegiul de medicină din Bender” și cea despre „fasciștii români care aruncau mine antipersonal, deghizate în jucării”.
Activistului civic Constantin Dicusar a obținut răspunsurile oficiale de la Arhivele de Stat din Transnistria, SIS (Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova), cât și de la Ministerul Afacerilor Externe din România în care se constată lipsa oricăror dovezi documentare care să indice o posibilă participare a României în războiul din Transnistria din 1992.
În 2004, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a cerut în unanimitate Moldovei și Rusiei să pună capăt detenției nejustificate a membrilor grupului Ilașcu, Andrei Ivanțoc (eliberat la 2 iunie 2007) și Tudor Petrov-Popa (eliberat la 4 iunie 2007). Ilie Ilașcu a fost arestat, împreună cu încă patru persoane în Tiraspol la începutul lunii iunie 1992.
În 1993 a fost condamnat la moarte de către o instanță neconstituțională subordonată politic Moscovei. În rezultatul presiunilor politice efectuate asupra autorităților Federației Ruse de către comunitatea internațională și îndeosebi de conducerea Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei și UE, la 5 mai 2001 Ilie Ilașcu este transferat la Chișinău și predat serviciilor secrete ale Republicii Moldova și României. Sursele vremii relatau că Ilașcu și unitatea sa specială, luptând în spatele frontului, a adus mari pierderi Armatei a 14 Rusești și bandelor de cazaci veniți să lupte în Transnistria contra moldovenilor.
